În Drumul Spre Mine

Capitolul XXII

  Am fost trezită brusc de vocile îngerilor care cântau, mă exasperau, era deja a treia oară în noaptea asta.Nu era de ajuns că mi-au luat puterile, acum trebuie să suport și vocile lor.Mark dormea lângă mine și sper că n-a simțit de câte ori m-am trezit, mă epuizau psihic, aș putea să plec după sângele lui Leviathan, dar toată situația asta a fost cauzată de faptul că l-am mințit pe Mark și i-am ascuns anumite lucuri.
De data asta o facem împreună, și dacă e să murim, niciunul dintre noi nu va mai trebui să stea pe pământ fără celălalt.

Am avut tot, dar am pierdut totul.

Vocile îngerilor devin mai accentuate, semn că trebuie să mă grăbesc cât mai repede pentru a-mi îndeplini misiunea.
Dar cum ar trebui să mă concentrez când ei mă fac să-mi pierd mințile?
Trebuie să găsim o rezolvare în a ajunge în iad și a lua sângele de la Leviathan, e tot ce mai lipsește pentru a face pasul final, să îl leg de Asmodeus și să scap de ei pentru totdeauna.Sper din tot sufletul ca îngerii să mă primească înapoi la conducere, nu pot conduce iadul, nu mă reprezintă.
La început nu aveam habar de specializările mele și îmi doream să aparțin unui grup, apoi am fost copleșită de numeroase puteri pe care m-am chinuit să le învăț, să ajung să fiu neputincioasă.Stiți cum se spune, nemulțumitului i se ia darul.

Așteptam ca Mark să se trezească pentru a putea discuta, planul meu inițial era să mă duc singură, ca nimeni să nu afle că este în viață, dar nu mai fac nimic singură, nu vreau să-mi amintesc ce s-a întâmplat când am făcut totul singură și de capul meu, deciziile mele sunt precum un carusel, dacă acum nu sunt de acord cu un anumit lucru, peste câteva secunde sunt de acord.Sunt copleșită de schimbarea asta imensă în viața mea, nu mă cunoșteam pe mine, erau atâtea puteri pe care nici nu le știam că există și nu sunt nici genul care să ia decizii bune, doar că acum lucrurile sunt diferite, Mark.Dacă nu mă gândesc la mine, măcar să mă gândesc la el, dacă ceva se întâmplă suferim amândoi consecințele, nu doar eu și asta mă face să mai stau câteva secunde să mă gândesc înainte să fac ceva nesăbuit.
Nu vreau, nu am dreptul și nu pot să îl învinuiesc pe Mark pentru decizia mea, știu că el o face.Pare ca și cum am facut-o din obligație sau din cauza sentimentului de vină pe care l-am avut când el s-a sacrificat, dar indiferent că se întâmpla sau nu, tot aceeași decizie aș fi luat-o.

Suntem compatibili într-un fel, spun asta în gândul meu uitându-mă la el cum doarme pe jumătate dezvelit.Mă bucur că pot să-l văd din nou, viu, bine practic nu e viu, dar lăsăm acest aspect deoparte.
Văd cum își deschide ușor ochii și se uită în direcția mea cu un suflu de ușurare.Probabil se aștepta să plec fără să-l anunț.
Mă trage în brațele lui și mă strânge cu putere.

-Lasă-mă să mă bucur de câteva momente cu tine, până să înceapă toată harababura.Spune în timp ce își îngroapă fața în pieptul meu.

Am început să îl mângâi pe cap, nu prea am avut parte de momente de tandrețe cu el, circumstanțele nu ne-au lăsat, dar se simte atât de bine, parcă mă simt mai implinită.

Deocamdată suntem neputincioși, ce mi-a mai rămas din puteri nu prea ne ajută, nu mai am forța pentru a rezista într-o luptă.

-Cred că ar fi mai bine dacă te-ai duce singură.Vorbele lui Mark ma scot din bula mea de gândire.

-Și eu m-am gândit la asta, situația este destul de complicată, oricum am face, suntem într-un dezavantaj total, ar trebui să mă lupt cu Leviathan pentru sângele lui.Cum aș putea face asta fără puteri sau fără forță?

-Nu am vrut să mă gândesc la varianta asta, dar mai există o altă metodă în care ai putea să îl rănești și in același timp să îi slăbești puterile pe o perioadă puțin mai lungă.Ai nevoie de o pană din aripa mea și de sângele meu pentru a face un fel de armă, deoarece suntem frați asta a putut să mă omoare, chiar dacă suntem nemuritor,mereu exista o portiță.De asta el e mai puternic decât mine, el mă poate omorî, eu pot doar să îl rănesc.