În Drumul Spre Mine

Capitolul XXIII

Eram doar noi pe acoperișul castelului, jos nu se mai vedea nimic din cauza înălțimii.Asmodeus abia aștepta o luptă între noi doi, m-as fi luptat cu cea mai mare plăcere, doar că mai multe lucruri mă împiedică.

-Haide, știu că poți să îmi reziști, dacă ai reînvia așa cum te vindeci, ar fi mult mai distractiv pentru mine.

Mai aveam steaua, singurul lucru cu care cred că mă pot apăra.

-Chiar ai nevoie de ea?Mă întreabă ironic.

-Tu chiar ai nevoie de țepi?

-I-am ales ca să îți fie mai ușor.

Mai ușor, există ceva mai greu?

Ne-am învârtit unul in jurul celuilalt până să încerce să mă atace, dar cu ajutorul stelei am reușit să îi tai țepii de pe mâna dreaptă, sângele țâșnind din toate părțile, singura lui reacție a fost o mică încruntătură înainte să mă atace cu aceeași mănă, fiind obligată să o prind și să-mi mânjească toată măna de sângele lui, l-m lovit rapid cu cotul în gură și am băgat degetele în locurile unde erau țepii, luându-i toată pielea de pe mănă.Cealaltă mănă a lui mi-a apucat gâtul, simțind cum mi se strânge gâtul ca o sticla de plastic la soare.Se uita in ochii mei cu satisfacție, în timp ce eu abia mai vedeam clar.

Înainte să mă prăbușesc, gura mi-a luat-o pe dinainte, cântând.

De când știu să cânt?

Doar ca nu era vocea mea, erau mai multe voci, mult mai multe voci decât cele pe care le auzeam eu după ce mi-am pierdut puterile.

Cântecul îngerilor, pentru noi era cel mai frumos lucru ascultat, în timp ce pentru demoni era cel mai chinuitor cântec.Îl văd pe Asmodeus cum se zvârcolește pe jos, urechile și ochii îi sângerează, corpul a început să îi tremure, voia să își ducă mâinile la urechi, dar parcă ceva le ținea.

-Oprește-i!Asmodeus urla cu toată puterea pe care o mai avea, dar am început să cânt și mai tare in timp ce ma apropiam de el.

Am văzut cum corpul lui s-a prăbușit nemaifăcând nicio mișcare.L-am împins cu picioarele în caz de poate se prefăcea, dar era inconștient pe jos.
L-am văzut și pe Leviathan care venea spre noi, n-am mai stat pe gânduri și am plecat, am lucrurile necesare și am pornit spre portal înapoi.

Oare mi-au redat îngerii puterile înapoi?

Am ajuns înapoi pe tărâm unde Mark și Mihail stăteau unul lângă celălalt.Am pus ce mai lipsea pentru ritual pe masă și asteptam ca unul dintre ei să zică ceva.

-Îngerii n-au permis ca tu să mori fiind și singura care poate pune capăt demonilor, așa că ți-au dat o mănă de ajutor.Mihail a spart gheața, încă era supărat.

Mark se uita cu ușurare la mine, eram complet vindecată, dacă ar fi văzut găurile pe care le aveam de la nenorociții ăia de țepi, nu cred ca mai era atât de vesel.

-Problema este următoarea, ritualul trebuie făcut in Iad, cum eu categoric n-am cum să intru si nici Mark, trebuie să îl faci singură.Nu te teme, Mark o să te ghideze cum să îl faci la perfecție.Singurul lucru pe care pot să-l fac e să creez un portal pentru câteva secunde după ce faci ritualul, ca să scapi repede.

-Păi și dacă nu funcționează, ce fac singură?

-Nu are cum să nu funcționeze, atâta timp cât respecți indicațiile, vrăjești cercul încât să nu poată intra nimeni si faci ritualul, nu bagi în seama ce o să-ți zică ei, vor încerca să te manipuleze, cum a făcut si Leviathan cu Faith.Nu repeta aceeași greșeală.