În Drumul Spre Mine

Capitolul VIII

N-a mai apucat să zică nimic pentru că am luat control asupra ei.Am ghidat-o ce să facă, să se ducă în biroul directorului, să îi cheme pe toți în sală și să spună adevărul, detaliu cu detaliu și să omită puterile mele.I-am făcut semn să plece și m-am concentrat să văd prin ochii ei.
Nu eram prea sigură că va merge, nu am practica necesară, dar dacă îmi iese asta înseamnă că sunt o expertă.

-Bună ziua, am venit să vorbim despre ce s-a întâmplat cu adevărat înafara pădurii.Capul Lui se ridică brusc la auzirea cuvintelor și se uită în ochii ei, sau mai de grabă prin ei de parcă s-ar uita la mine.Mă jur că omul ăsta e tare ciudat și poate vocea din visul meu chiar avea dreptate în privința lui.

-Te ascult.

-Am fost atacate de doi strigoi, pe unul dintre ei l-am aruncat eu, dar al doilea m-a luat prin surprindere și m-a atacat, nu ne-am așteptat să fie doi.Yasmine m-a ajutat cu al doilea strigoi, dar primul a revenit și lovit-o în cap continuându-și drumul spre mine.Eram pe cale să mor, dar Yasmine l-a atacat și eu am fugit.

-Ce ai făcut?

Ăsta da țipăt.Ela a tresărit speriată, tuturor le era frică de El, dar în starea asta nu îl vezi mereu.

-Știi foarte bine că nu accept așa ceva, din cauza ta am mai pierdut pe cineva că îți era frică.Tu pentru ce crezi că sunt pregătirile înainte de a intra pe teren?Să vă puteți baza unul pe celălalt.Și lasă prefăcătoria asta.

Pronunță niște cuvinte pe care n-am apucat să le procesez că imaginea s-a schimbat în camera unde mă aflam.A știut de la bun început că sunt acolo.Trebuie să plec, mi-am făcut repede bagajul în 2 secunde, am pus totul la nimereală.Înainte să plec am văzut câteva inscripții pe dulap.O altă vrajă.

-Fă-o repede, e pentru a nu-ți mai uita amintirile.Vocea din cap reapare din nou.

Mai mulți pași se aud de pe culoar, iar eu trebuie să fac vraja asta cât de repede pot.Am citit cuvintele de mai multe ori să mă asigur că nu greșesc niciunul.Am spus cuvintele cu voce tare, dar nimic nu s-a întâmplat.Poate nu este niciun efect secundar.
Ușa a fost dărâmată, iar El stătea în fața mea.

-Știam eu că n-ai murit.O spune cu un zâmbet pe față.

Mă pregăteam să zbor pe geam, dar a fost foarte rapid trăgându-mă de tricou înapoi.

-Dă-mi drumul!Țip în timp ce folosesc vântul să-l zbor în perete.
Nu părea impresionat de puterea mea.

-Știam că ești specială, d-aia te-am ales pe tine.

Înainte de a mai spune ceva, două aripi mari negre îi apar în spate și m-am simțit imediat hipnotizată, dar la fel de repede am revenit cu picioarele pe pământ.

-Tu ești cel care mă hipnotiza, nu o să te las să îmi iei corpul.

-Se pare că fratele meu te-a informat mai repede decât credeam.Mark mereu a fost un băgăcios care îmi strica planurile, dar de data asta nu-l mai las.Vii cu mine!Mă ia de mână și ieșim pe geam.

În timpul zborului i-am strâns aripa, țipând de durere, mi-a dat drumul căzând în gol.M-am concentrat și m-am oprit în aer zburând.

-Nu e posibil.N-am mai stat să aud ce are de zis că am zburat imediat.

Am tras o privire scurtă și i-am văzut aripile negre cum se îndreptată spre mine.Avea să mă prindă, el are aripile care îi creează un avantaj.Am mai aruncat o privire în spate și El nu mai era.M-am oprit uitându-mă în jur.
Mi-am concentrat auzul în fiecare direcție, auzind vag câteva sunete.M-am îndreptat spre locul unde sunetele erau mai amplificate văzând două perechi de aripi rostogolindu-se pe jos.Am stat sus și am încercat să văd cine este cel de al doilea demon.Doi demoni, El și Mark, doar că pe Mark nu-l puteam vedea din cauza că stătea sub.Am coborât la ei pentru că voiam să fiu lămurită în legătură cu situația asta care îmi dă bătăi de cap.
Viața mea patetică de dinainte îmi surâde acum.
Pene erau peste tot, urme de sânge și părea că unul dintre ei e mort.