În Drumul Spre Mine

Capitolul IX

    Eram în întuneric și eram conștientă că mă aflu aici.Atât de plictisitoare să fie moartea?Mi-am imaginat că mă voi întâlni cu alte persoane moarte, poate cu Ela și să ne petrecem restul morții undeva.
Ochii mi se deschid, privirea îmi este acaparată de cerul senin.Am ajuns în rai?
Sunt multe teorii în vederea raiului și a iadului, cum că pentru noi nu există locurile astea, sunt făcute doar pentru oameni, noi mergem pe tărâmul umbrelor, unde toate ființele se întâlnesc acolo, până și animalele.Acolo nu poți fi rănit, nu-ți poți folosi puterile.Mai este tărâmul lui Iuda, unde trădătorii care au încălcat legea Lui ajung acolo.
   Imi rotesc ochii și peisajul îmi este foarte cunoscut.Încerc să mă mișc și simt pământul uscat de sub mine, mă ridic în șezut, penele și aripile sunt în același loc.Acum eram singură, dar am murit, știu sigur, am simțit răceala morții.M-am ridicat, am mai privit odată în jur să mă asigur că văd bine, m-am ciupit să mă asigur că e real.Asta e realitatea, sunt din nou vie.
Sunt atâtea lucruri pe care nu le știu despre mine și ăsta e un mare dezavantaj.Trebuie să mă retrag pentru o lungă perioadă, să fac rost de toate informațiile, să-l înving pe Blake.Nimeni nu știe cine e el de fapt, dacă ar știi restul că un demon se ascunde printre ei, cea mai periculoasă creatură despre care nici nu se știa despre existența ei.
Nu aveam nicio idee unde aș putea să mă duc, practic sunt moartă și aș putea să încep o altă viață pe alt tărâm, dar putini acceptă o ființă diferită, aș putea să mint să spun că am fost exilată, dar insula exilaților nu este cea mai bună variantă și acolo nu există nicio regulă, se mănâncă unii pe alții ca să supraviețuiască.În orice caz, trebuie să ies în afara pădurii, animalele mă pot vedea și să dea de știre.
M-am înălțat la cer pentru a fi mai greu de observat căutând sfârșitul acestei păduri, mă aflam într-o altă parte a pădurii pe care n-o cunoșteam deloc.Mi-e mult mai ușor acum să zbor dacă aveam un teren lung de pe care să îmi iau avânt, pădurea începea să se rărească, un semn bun care însemna că sunt aproape de sfârșitul ei.
Oare ce fac ceilalți, ei știu că am murit în lupta cu strigoii și sigur n-au nicio idee de ce a făcut Ela, dar e și ea moartă acum.De când mi-am descoperit noile puteri s-au întâmplat numai lucruri rele, acum trebuie să mă ascund, să învăț să-mi folosesc puterile cât de bine pot, să aflu cum le-am căpătat, de ce nu au apărut până acum, a fost nevoie de un factor declanșator pentru a fi activate?
Sunt atâtea întrebări la care trebuie să găsesc răspunsurile.M-am uitat în jos, adâncită în gândurile mele, m-am îndepărtat foarte mult, m-am lăsat puțin mai în jos pentru a vedea un loc în care să stau în noaptea asta și mâine văd eu ce fac.
   Fără succes, n-am găsit nimic, fiecare loc era deja ocupat de cineva și înainte de a mă apropria a trebuit să cobor mai în spate, pentru a nu vedea nimeni că pot zbura.Doar demonii și vampirii pot zbura, Blake a zis că nu pot fi demon din cauza puterilor, iar vampir nici pe departe, nu am nimic de la ei înafara de zbor și auzul dezvoltat.Eram prea obosită să continui, n-am avut de ales decât să mă urc pe o stâncă care era puțin aranjată, semn că cineva a stat aici.M-am pus pe jos, am aranjat încât să fac un acoperiș cu lucrurile care se aflau deja pe jos.Când m-am pus mai comod, de fapt comod era mult spus, nici măcar aproape de comod.M-am concentrat să văd prin ochii lui Kram, e un semn dacă el s-a arătat printre amintirile mele.
Se afla în cameră cu Kevin și Miriam.

-Nu pot să cred că din toate persoanele care s-au dus în misiune, fix ele două au murit.Săraca Yasmine, nici măcar nu putem avea corpul ei pentru înmormântare, puteam să o punem alături de Ela.După ce a pățit Yasmine, nu trebuia să o ducă în altă misiune, acum suntem într-un mare dezavantaj în războiul ăsta.
Kevin era extrem de trist, la fel și Miriam care plângea lângă el, iar Kram se afla în fața lor.El era tăcut și suferea în liniște.Mereu a fost așa, nu a vrut niciodată să-l vedem când era trist, a preferat să rămână indiferent.
  Sunt readusă la viața mea și în fața mea se afla o fată care nu e prea fericită să mă vadă aici.Poate a fost locul ei.