Nicholas

Olivia

El era. El e, in acest moment, mort in camera aia. In nenorocita aia de camera in care nu stiu cine m-a pus sa intru. De ce a trebuit sa l gasesc chiar eu? De ce nu Eric? De ce nu Dan? De ce nu putea oricine altcineva sa l gaseasca? Sau pur si simplu sa nu l gaseasca nimeni. Oricare varianta ar fi fost mai usor de acceptat. Da, Nic e fostul meu iubit. Da, m-a inselat cu o tipa mult mai frumoasa si mai desteapta si m-a facut de rahat in tot liceul, dar eu n-am renuntat niciodata sa ma ingrijorez atunci cand patea ceva. Mi-a distrus viata, dar eu nu eram dispusa sa il vad cum si-o distruge si pe a lui. Oricine ar fi facut lucrul asta, sper ca pentru tot restul vietii lui sa fie bantuit la fel ca mine de imaginea lui Nic intr-o balta de sange.

Ii aud si ii vad pe restul cum se agita si incearca sa rezolve situatia, dar, daca am fi sinceri pentru un minut, nu o sa poata rezolva nimic. Daca ucigasul e in camera asta, asa cum spera toti, nu va recunoaste niciodata.

Vocea lui George razbate printre gandurile mele, dar prefer sa nu-i raspund. Daca el considera ca suntem prieteni, avand in vedere trecutul nostru, se inseala amarnic. Nu i-am lasat niciodata sa inteleaga ca as vrea sa am ceva de a face cu el, cel mai mult din cauza faptului ca imi aduc aminte continuu, cand il privesc in ochi, de tradarea lui Nic. Nu-l invinovatesc pe George pentru faptul ca Nic m-a inselat cu iubita lui, dar daca am trecut prin aceleasi lucruri de rahat nu inseamna ca vom deveni prieteni. Si sper sa-si scoata posibilitatea asta din cap cat mai rapid.