Nicholas

George

Singurul lucru care ne-a mai ramas acum de facut este sa il ingropam pe Dan. Pur si simplu nu am reusit sa il tinem in viata. Suntem doar niste copii, nici nu ar fi trebuit sa ajungem in situatia de a ne tine prietenii in viata. Il iau pe Eric sa ma ajute sa ii sapam groapa lui Dan, dar cand ajungem langa mormantul lui Nic, nu ne vine sa credem ce am gasit. Tot pamantul e dat intr-o parte, iar trupul lui Nic nu e in groapa. Tot ce e inauntru, e tabla ouija pe care am folosit-o cu cateva ore in urma, manjita de sange. Ma uit la Eric, fara a avea habar vreunul dintre noi ce se intampla si ce ar trebui sa facem. Ma aplec precaut sa iau tabla, iar cand o intorc, pe spate observ sangele majit in asa fel incat sa scrie "1/2 morti. 12 ore!". O intind lui Eric, care merge grabit sa le arate si celorlalti. Il prind de mana, inainte de a apuca sa apese clanta usii.

-Nu cred ca e cea mai buna idee sa le aratam. Dupa ce s-a intamplat cu Dan, totul o va lua razna. Haide sa o lasam asa. Nici nu e ceva concret. O sa ii alarmam degeaba.

Eric sta putin pe ganduri, dar ii da dreptate si arunca tabla in groapa lui Nic. Decidem sa il punem si pe Dan acolo, pentru a ne scuti de o treaba in plus. Il acoperim rapid cu pamant, punem amandoi capul in pamant si soptim o rugaciune, apoi ne retragem in casa. Fetele s-au adunat in sufragerie, in jurul focului din semineu si vorbesc susotit. Ne asezam tacuti pe unde gasim un loc si incercam sa ne alaturam discutiei. Se pare ca Sara este la rand:

-Ai mei au divortat cu mult inainte sa imi pot aduce eu aminte, asa ca toata treaba aia cu parintii in dimineata de Craciun langa brad nu imi e deloc cunoscuta. La fel ca si celelalte lucruri care implica prezenta ambilor parinti in aceeasi camera. Din ce am reusit sa aflu de la rude, pentru ca mama nu a vrut niciodata sa imi povesteasca despre relatia dintre ea si tata, s-au despartiti din cauza unor afaceri nu prea legale ale lui tata. Plus multe acuzatii ca eu n-as fi copilul lui, ca mama ar fi o curva care umbla cu fratele lui.

Se lasa o tacere mult prea inbusitoare in camera, asa ca decid sa imi spun eu povestea vietii.

-Povestea mea nu e la fel de dramatica ca a ta, Sara, dar daca iei unele parti din ea, iese de o telenovela. Eu am avut un frate geaman la nastere, dar din pacate, corpul mamei nu a putut suporta nasterea amandurora, ceea ce a pus-o in situatia de a alege pe care dintre noi sa il salveze. Probabil a fost cea mai grea alegere din viata ei, pentru ca nu a putut trai mult cu povara si s-a sinucis imediat ce m-au adus acasa din spital. Brusc tatal meu, in descursul a cateva zile, a ramas si fara un copil si fara sotie si cu un nou nascut de crescut. Pentru mult timp nu mi-a spus povestea reala, mi-a povestit doar ca mama mea s-a imbolnavit in spital de la o bacterie si medicii nu au putut-o salva. Dupa ce am crecut am inceput sa imi dau seama dupa cum reactiona la adresa subiectului ca nu asta era intreaga povestea reala sau era partia adevarat. Am aflat totul intr-un mod destul de naspa, atunci cand i-am gasit jurnalul tatei unde povestea zilele acelea. El nici acum nu si-a refacut viata, nu a adus niciodata o femeie in viata mea si cumva ma invinovatesc pentru treaba asta.

Olivia se uita cu cohii lucind la mine si isi sterge o lacrima de pe obraz. Imi las privirea in pamant, realizand ca asta e pentru prima data cand spun povestea asta cu voce tare. Eric rupe tacerea cu o voce mult prea ridicata pentru situatia de fata:

-Bai, daca nici viata ta nu e telenovela, inseamna ca e mea e film documentar. Ai mei sunt casatoriti de 20 de ani, din ce stiu eu sunt parintii mei naturali, n-am frati morti, frati vitregi sau secrete ascunse, stau in casa asta misto, urmeaza sa mostenesc afacerea tatei si cam asta e tot. Rucsandra?

Rucsandra isi drege vocea si incepe sa vorbeasca:

-Nu am foarte multe de spus. Tata a murit acum cativa ani intr-un accident de masina, mama e intr-o depresie naspa inca de pe atunci, iar eu incerc sa supravietuiesc intr-o casa de nebuni. Nu sunt prea multe se zic.

Rucsandra se joaca continuu cu degetele si tine capul in pamant continuu, cand geamul de sticla ce desparte bucataria de living se sparge in mii de bucatele. Ma ridic sa ma indrept incolo, dar simt o mana puternica pe umarul meu. Cand intorc privirea, consider ca am luat-o razna, pentru ca fix acolo, in mijlocul tuturor, sta Nic. Nic in carne si oase, cu aceeasi ochi verzi si mari pe care ii stiu din copilarie, sta si ne priveste atent pe fiecare in parte. Se invarte in cerc cu mainile la spate, fara a scoate vreun sunet. Cand insfarsit se opreste, o tintuieste pe Rucsandra cu privirea si spune;

-Eram hotarat sa va mai ofer 12 ore in care va puteati da seama cine m-a omorat de fapt, dar m-am razgandit, pentru ca eu fac regulile jocului acum. Asa ca, aveti fix, 5 minute sa recunoasteti daca ati facut-o ca sa va intoarceti toti vii inapoi acasa.