Nicholas

Dan

-Sara, stai putin! Unde ai de gand sa te duci?

Cand intru in garaj, Sara deja cotrobaieste prin sculele scumpe ale domnului Harris. Nu inteleg ce are in minte dar trebuie sa o opresc inainte sa faca vreo prostie.

-Poti sa ma bagi macar o secunda in seama? Vorbesc cu tine!

-Care e problema ta? Vezi-ti de treburile tale si lasa-ma in legea mea, Dan!

Scoate o ranga si se indreapta spre Mercedesul care costa probabil cat casa mea. Reusesc sa insfac ranga din mana ei si o tin deasupra capului.

-Ai innebunit de tot? Vrei sa distrugi masina tatalui lui Eric doar pentru ca esti nervoasa? Revino-ti!

Sara ramane stana de piatra in fata mea. Imi dau seama ca se gandeste la un motiv mai plauzibil de a distruge o masina de 100.000 de euro.

-Vreau sa plec din casa asta. Daca mai stau doua secunde cu drogatii aia doi si cu ciudatele de Olivia si Rucsandra, adaugand si mortul din magazie, simt ca o sa o iau razna!

-Stii foarte bine ca nu ai cum sa pleci si ca singura varianta este sa ramanem aici cel putin pana maine dimineata. Uite, daca te ajuta cu ceva, vorbesc cu Eric sa impartim camerele si sa-ti dea tie dormitorul cel mai mare. Faci o baie fierbinte, bei un pahar de vin si te relaxezi. Nu o sa simti cand trece noaptea si te poti intoarce acasa. E bine asa?

Vad cum se opreste din lupta si lasa capul in pamant, parca gandindu-se daca oferta mea este destul de buna pentru a fi luata in considerare.

-Sara, ai alta varianta in momentul de fata? Daca urci in masina aia, nu o poti porni, iar usa garajului e blocata. Haide inapoi la restul, te rog!

Ii intind mana libera si ea o apuca fara prea mare interes. Arunc ranga pe raftul cu scule, iar aceasta face un zgomot puternic. O las pe Sara sa intre in living inainte mea, acolo unde au mai ramas doar Olivia si Rucsandra.

-Unde sunt baietii? N-ar trebui sa ne organizam macar in legatura cu ce facem cu Nic?

La auzul numelui lui, Olivia ma tintuieste cu privirea ca gheata.

-Si cam ce ai in plan sa faci cu el? Sa-l ingropi ca pe un caine in fundul curtii fara macar o slujba?

-Olivia, nu cred ca cea mai buna varianta in momentul de fata este sa lasam un corp sa se descompuna in camera aia.

Cand ma intorc sa arat cu degetul spre usa magaziei, Olivia se arunca in picioare si vine in fata mea, incat imi e frica sa imi umplu pieptul cu prea mult aer pentru ca e probabil sa o ating.

-Stiu foarte bine ce ti-a facut, Dan, dar asta nu iti da dreptul sa decizi ce facem cu el! Inteleg ca a facut ceva foarte gresit! Nu am fost si nici nu o sa fiu vreodata de acord cu ce a facut, insa acum e mort! Si merita sa aiba parte de o inmormantare ca orice om!

Ultima propozitie e mai mult un urlet dupa care Olivia izbucneste in plans si se prabuseste pe podeaua din fata mea. Nu apuc sa o ajut inainte ca Eric si George sa iasa fugind din bucatarie.

-Ce i-ai facut? Olivia, uita-te la mine! Hei! Esti bine! Linisteste-te, te rog!

Eric e in genunchi langa Olivia, iar fata ei ii e ingropata in hanoracul lui. Se uita la mine ca si cum in secunda urmatoare o sa sara si o sa am stranga de gat. George a ramas in picioare, dar schimba privirile ingrijorate spre Olivia cu cele pline de ura indreptate spre mine.

-Nu i-am facut absolut nimic! Pur si simplu am propus sa facem ceva cu corpul lui Nic, inainte sa inceapa sa se descompuna. Cred ca e ceva logic ce trebuie facut cat mai devreme daca vrem sa nu ne imbolnavim cu totii.

Sunt nevoit sa fac doi pasi in spate cand George sa napusteste spre mine gata sa ma apuce de camasa.

-Asculta aici, baietas! Nu ai fost niciodata apropiat de Nic. Unii dintre noi au fost apropiati de el si avem nevoie de timp. Si in plus, cam cum te ai gandit tu ca putem ingropa un corp cand afara e furtuna de zapada si ger?

-Uite ce e, in casa e cald, corpul e cel mai bine sa stea unde e frig. Putem sa gasim o solutie sa l punem undeva afara pana cand ne dam seama ce sa facem exact cu el. Si pana treceti si voi peste, candva poate...

Din pacate pentru mine, George a prins nota de sarcasm din vocea mea, si nu a durat mai mult de 2 secunde pana pumnul lui m-a lipit de peretele de sticla din spatele meu. Incerc sa ma stabilizez, dar Sara se aseaza rapid intre noi doi si imi intrerupe actiunea de a-mi lua revansa.

-Puteti sa va calmati? Daca incepem cu totii sa ne aruncam pumni, ce o sa rezolvam?

George face primul pas inapoi si se aseaza in mijlocul canapelei, acolo unde Eric o consoleaza in continuare pe Olivia. Se pare ca si-a mai calmat plansul, dar ochii rosii ii sunt umflati. Rucsandra a ramas tintuita in fotoliul ei in care e de cand l-am gasit pe Nic. Sara ma conduce spre cel mai indepartat colt al sufrageriei si imi arunca o cutie de servetele cu care sa mi opresc sangele din buza. Dar cand am anticipat ca servetele imi cad in brate, totul se transforma intr-o bezna totala.