Nicholas

Rucsandra

La propunerea lui Eric, ne apucam cu totii sa cautam tabla prin toata casa. Ne impartim in grupuri, iar eu raman cu Olivia. Preferam sa merg singura prin bezna din casa asta, decat sa trebuiasca sa o mai suport o secunda. Cautarea se face intr-o liniste de mormant, avand in vedere ca niciunul dintre noi nu stie daca el e criminalul lui Nic. Presupun ca aflam curand. Praful de pe cutii imi intra in ochi si nas, provocandu-mi o criza de stranutat. Dupa al treilea, stranut, Olivia se apropie de mine, incercand sa ma ajute. O imping fara sa ma uit, dar o aud cum cade si prabusesc mai multe cutiile. Se ridica si se scutura de praf, pufnind nervoasa:

-Stii ca voiam doar sa te ajut. Nu trebuie sa te prefaci ca esti de piatra si toata situatia nu te afecteaza. Toti suferim dupa pierdea lui Nic!

Ma uit in ochii ei, incercand sa imi dau seama daca chiar glumeste sau e serioasa. Cand realizez ca ea vorbeste serios, ii spun:

-Unii dintre noi pot recunoaste ca si mortii au fost niste nenorociti si ca poate au meritat ce li s-a intamplat!

Probabil nu ar trebui, dar expresia de soc de pe fata ei imi ofera putina satisfactie, pentru ca, acum, daca s-ar apuca de bocit, nu ar mai avea niciun iubitel sa o consoleze. Poate asa ia si ea piept cu viata reala care e de cacat rau. Il aud pe Eric de jos cum ne striga sa venim:

-Olivia, Rucsandra, veniti jos! Am gasit-o!

O iau inaintea Oliviei si observ ca usa de la camera mortii e deschisa. Inauntru se aud vocile lui Eric, George si Sara, discutand ceva foarte aprins.

-Nu cred ca e ok sa facem asta! Nu ati vazut atatea cazuri pe internet are s-au terminat foarte naspa?!

George incearca sa ii ia tabla din mainile lui Eric, dar acesta e mai ager si se fereste. Ne face semn tutoror sa ne asezam in jurul ei si sa ne asezam mainile pe tabla. Se supune chiar si George, foarte sceptic in legatura cu toata situatia. Eric pune intrebarea:

-Nic, esti aici cu noi?

Cateva secunde se aud doar respiratii noastre in linistea casei, dar imediat sunetul de lemn scrijelit le acopera. Sageata se misca pe tabla, si se opreste deasupra cuvantului "Da". Ne uitam tacuti unul la altul, iar Eric pune urmatoarea intrebare:

-Nic, cel care te omorat sa afla in aceasta camera?

Imediat cum termina de rostit, sageata se misca inapoi pe "Da". Suspiciunile incep sa se agraveze cand vedem raspunsul. Fiecare se uita la altul, excluzand complet ideea de a fi chiar ei criminalul.

-Nic, poti sa ne spui cine te-a omorat?

George inghite in sec dupa ce vorbeste, parca sperand sa nu fie prima litera indicata de spiritul lui Nic "g". In secunda in care sageata incepe sa se miste, un zgomot puternic sa aude de pe hol, oglinda de langa pat se sarge in mii de bucatele si luminile ne lasa intr-o bezna completa pentru mai bine de 10 secunde. Toti sarim de langa tabla si cautam prin buzunare telefoane sau lanterne. Inainte sa apuce vreunul dintre noi sa faca lumina, becurile se aprind si ne lasa socati de imaginea din fata noastra. Dan e plin de sange si fata ii e mutilata, parca mancat de un monstru care se hraneste cu suferinta. Gafaie zgomotos intins pe spate, prea extenuat pentru a mai face vreun gest sau pentru a vorbi. Decidem din priviri sa il asezam pe pat si sa incerc sa il ajut atat ca o sa reusesc. Urla din toti rarunchii cand il loveste George cu capul de tocul usii. Dupa e il intindem pe pat, incerc sa ii examinez ranile. Un nas spart, o buza sparta si un ochi invinetit reusesc sa descifrez sub pojghita de sange intarit. Cand ii ridic tricoul, coastele ii sunt negre, cel mai probabil rupte. Le dau ordine tuturor sa aduca ce am nevoie, cat incerc sa il curat.

-Dan, ti-a facut Eric asta? El ti-a facut-o, nu-i asa?

Mormaie ceva indescifrabil, dupa care ochii i se rotesc in orbite si corpul ii ramane moale.