Resentiment de toamnă

40 1 4
                                    

Te-am așteptat un infinit
Și te-am găsit la prim sfârșit.
Acum, încerc ușor să mă desprind,
Prea greu, greu, căci mă aprind.

Sentimentul sfânt
Purtat în suflet, de-a lungul prezentului
Sentimentul sfânt
Purtat în corp, de-a lungul trecutului
Il resimt chiar azi, crede-mă!

Iubirea e sentimentul păcătos,
Nu e cel descris cu patos.
Iubirea mea e altceva,
Totalul neavut de acel cineva.

Disper, disper!
Îmi dai drumul și nu mă pot îndepărta.

Și țip întâia oară, țip de-mi plâng îngerii
Și buzele-mi plâng!
…după adevărații noi

Privirea mi-e la lumea vie,
Căci morții stau și ei, privesc.
Sunt pasărea din colivie
Ce poartă chinul omenesc.

Privirea mi-e la lumea vie
Căci morții stau și ei, privesc.
Ciorile mii, semnul de ploaie,
Al meu pământ ele oglindesc.

În tabloul ce se pierde
Rămân a toamnei frunză verde
Ce tot așteaptă, așteaptă să cadă
Peste portocaliul închis din livadă…

Gânduri dulci-amăruiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum