O, dar ce minune!
Mă simt bine.
La naiba, am uitat de tine și
Țin să-ți amintesc
Că nu te suport lânga mine.
Insuportabil ai fost mereu
Doar că, atunci, credeam în Dumnezeu
Și totuși, atunci, tu erai un simplu ateu.
Imprimi pași pe asfaltul ce-mi pare fatal.
Pleci mereu când luna se ascunde
Printre norii negri, parțial,
Cum te ascunzi tu de mine
Să nu iți limpezesc
Sentimentul acru de iubire.
O, dar ce minune!
Mă simt bine.
La naiba, tu mă vrei cu tine și
Crede-mă, nu pot sufla
Praful așezat de ani pe corp.
M-aș curăța, chiar m-aș spăla...
Doar dacă-ai fi într-un coșciug.
Unul pictat în flori aurii
Căci ele pot limpezii...
Când inima-mi sărea din piept,
Fără ca eu să accept,
Tu mă îndepărtai
Într-a abisului rai.
Acum, rolul s-a inversat,
Din moment ce m-am ridicat.
Îmi place mai mult să fiu murdară
Decât curată ca o țigară.
O țigară pe care o fumai,
Cu poftă profunda inhalai
Fumul, melodia ta de somn
Când ea nu zâmbea drept semn
Mă simt bine...
Mă mușc pe mine.
Dorința ce-mi era șoptire,
Acum e glas fără stăpânire.
De ce mă plimbi
Pe un drum plin de pietre
Uitat de iele, neatins de verde?
Răspunde-mi, tu!
CITEȘTI
Gânduri dulci-amărui
Puisi"Poezia. Un testament în versuri, fără timbre fiscale." Testamentele mele sunt ceea ce vrei tu să fie...🦋🌿
