El ar fi putut fi al meu.
Mereu.
Zâmbeam calm sub ea
Sub luna ce plângea.
Ea anticipa...
Plânsul ei al meu a devenit
Dar nu pe cer,
Ci in mormântul realității false.
Am ales să strang în brațe
Vagile particule de lumină mistică,
Vagile amintiri ce cântau
Doar in cosmosul negru acum
Al minții mele.
Bântuiau și ele
Gânduri, fricile și
Cu putere tăiau
Bucăți din inima ce ardea
Pentru a cere din nou
Un glas de tăcere.
Totul meu s-a risipit
În pulbere de stele
Atunci când el a pătruns
Ușor, ușor...
În a sufletului meu temere.
CITEȘTI
Gânduri dulci-amărui
Poetry"Poezia. Un testament în versuri, fără timbre fiscale." Testamentele mele sunt ceea ce vrei tu să fie...🦋🌿
