Neutru, cuvântul ce mă desenează.
Cântecul venele îmi pulsează,
Iar stele mii îl acompaniază.
Nimic nu mă impacientează...
Noaptea-i călduroasă,
Însa văd fata necredincioasă
Ce mișcă verdele pădurii
Apoi, trăgandu-mă naturii...
Eu sunt ea
Mă va proteja?
Mă trange dureros în apa rece,
Încercând să mă înnece.
Mă zbat, cu a inimii speranță,
Dar îl văd, ochii-mi îngheață.
Mă las moale ca o lașă,
Amintirile vrându-mă neputincioasa...
Chipul lui, fin ca un trandafir,
Atingerea lui ce ma izbea în delir,
Zâmbetul lui intimidant, dulceag și blajin,
Corpul lui sprijinit de aerul infim...
Infinitul s-a sfârșit
Și nici nu m-am reunit.
Divorțez de univers
Printr-un paralel invers.
CITEȘTI
Gânduri dulci-amărui
Puisi"Poezia. Un testament în versuri, fără timbre fiscale." Testamentele mele sunt ceea ce vrei tu să fie...🦋🌿
