Nu te vreau!
ia-mă cu tine...
urăsc să te iubesc
când știu că iau pastile.
În vreme de ceas blestemat
mă rog la El, le-nghit și sper
să-mi fie iertate
vorbele aruncate.
Sunt dependentă de ele
precum sunt de artă,
precum sunt de tine!
Nu îmi mai vorbi!
urlă-mi șoaptele...
urăsc să pictez
când știu că n-am culori
suficiente pentru a defini
cele două inimi ce pulsează
sânge dulce-amărui.
Să nu mă atingi!
arde-mă...
urăsc să te doresc
când știu că
dorința-mi e pedeapsă
în fața speranței moarte.
De ce nu mă iubești?
te rog, urăște-mă..
căci realizez,
noaptea va sufla,
iar tu vei renunța.
mă vei lăsa sedată
de placeri fine
și supusă pe pat
unor pastile.
Noaptea mi te va fura
lent, parșiv și dureros
prin incantații vii
în vreme de ritual parfumat,
vag si încețoșat.
ritual de iubire!
CITEȘTI
Gânduri dulci-amărui
Poezie"Poezia. Un testament în versuri, fără timbre fiscale." Testamentele mele sunt ceea ce vrei tu să fie...🦋🌿
