Cu o secundă în urmă
eram prințesă.
mă simțeam al naibii de bine
lângă mine, lângă tine,
lângă noi...
Acum sunt pradă fricii
de a vorbii liniștii.
nu știu de ce încă o fac.
de ce ascult muzică în pat,
de ce am stins lumina,
simțind adrenalina?
Care e motivul
pentru care vreau să plec?
Sunt tristă.
ei mă caută
când îmi văd corpul
în poze.
nu e satisfăcător
deloc.
Sunt tristă.
el este rău
și va fi mereu
până va pleca la Dumnezeu!
Sunt tristă.
eu nu pot mai mult
și asta mă agită.
Sunt pastilă eferveșcentă
Într-un bol cu apă indecentă.
Sunt transparentă!
De ce nu pot
lăsa fericirea
să-mi inunde camera?
de ce nu pot spera?
Moment necunoscut
în adâncul abrupt...
mă fac că plouă
să cred că simt rouă.
CITEȘTI
Gânduri dulci-amărui
Puisi"Poezia. Un testament în versuri, fără timbre fiscale." Testamentele mele sunt ceea ce vrei tu să fie...🦋🌿
