Arogant

Capitolul 3 - Cassie

Iar am visat despre Anglia, doar că, de data aceasta, nu s-a transformat în coșmar. De fiecare dată când Anglia decide să se invite în subconștientul meu, un sentiment sinistru mă cuprinde, chiar și pe timpul somnului. Însă, acum, nu sunt într-un coșmar, dar o senzație de rău se trezește în mine, ca și cum s-ar întâmpla ceva rău în casa mea și cineva ar fi în camera mea. Apoi, dintr-o dată, aud o voce de bărbat. Măcar nu are accentul britanic.

Deschid ochii și clipesc des de câteva ori ca să mă asigur că este doar fructul imaginației mele. Dar nu, chiar este un bărbat în camera mea. Un bărbat pe care nu-l cunosc și colac peste pupăză, pare amuzat. Bucuros să mă vadă, chiar.

Cred că visez! Nu Cassie, ne-am asigurat deja că nu visezi.

De ce acest bărbat mă privește așa? Ce am atât de amuzant? Să fie vorba despre tricoul meu vechi cu mascota universității West Alabama de vină? Sau faptul că sunt în bichini?

Notă pentru mine: în viitor, poartă o adevărată pijama pentru a dormi, nu se știe niciodată cine poate să vină în casa ta, în propria cameră, fără să anunțe, în toiul nopții.

Îndrăznesc să privesc spre invitatul surpriză. E destul de înalt și poartă un sacou albastru ce îi vine chiar foarte bine, trebuie să recunosc, și îi scoate în evidență umerii lați. Pe dedesubt,  primi trei nasturi ai cămășii albe sunt desfăcuți, dezvăluind un piept musculos. Fără cravată. Un răufăcător stilat și care nu arată chiar atât de rău, îmi provoacă puțină frică, totuși. Îmi simt respirația accelerându-se și bătăile inimii galopând.

Necunoscutul lasă cearceaful în timp ce mă privește în detaliu din cap până în picioare, exact ca și un prădător ce-și analizează prada și e gata să sară pe ea.

— Unde e Jamie? Mă întreabă.

Instinctele mele se trezesc la viață. Mă dau în spate brusc, cât mai departe de el.

— Nu te apropia de mine, nebunule, mă auzi?! Îi strig cu o voce tremurătoare și cu o octavă mai sus decât de obicei.

Încercând să par cât mai calmă, analizez în grabă obiectele din apropierea mea care mi-ar putea fi de folos: o pilă de unghii veche în sertarul comodei din spatele meu și o oglindă de buzunar pusă deasupra. Nu este ceea ce aș numi artileria grea. Într-adevăr, este lampa ce se află de cealaltă parte de pat, însă necunoscutul este așezat exact lângă ea, și mă îndoiesc că mi-ar da-o chiar dacă i-o aș cere frumos.

Am golit camera aceasta când am plecat în Anglia și acum mă întreb de ce am făcut-o. De ce n-am lăsat o bâtă de baseball sub pat? Chiar și o mănușă de baseball ar fi fost bună! Aș putea să-i dau una peste fața aia, care trebuie să recunosc, este foarte frumoasă.

Cuprinsă de un curaj invizibil, prind perna în brațe, o armă redutabilă, și o ridic în fața mea precum un scut.

Răufăcătorul își unește sprâncenele.

— Nu o să-ți fac nici un rău, mă anunță.

Își încrucișează mâinile la piept, gest ce-i face mânecile să urce puțin pe brațe. Observ imediat un început de tatuaj pe pumnul drept. Interesant.

— Cine sunteți și ce dracu faceți în casa mea? Îl întreb cu o voce mult mai sigură.

Mă forțez să-mi opresc tremuratul mâinilor, chiar dacă știu că pot să-mi pierd sângele rece dintr-o clipă în alta. Trebuie să rămân curajoasă, mi-a ajuns cât am fugit. Da, am fugit din Londra, dar s-a terminat, m-am săturat să trăiesc în frică. Întoarcerea mea, din această dimineață, marchează un nou capitol al vieții mele.