Arogant

Capitolul 7 - Cassie

Încet, încet îmi dau seama cât de plictisitoare era viața mea în Londra alături de Sebastian. Nu cunoșteam pe nimeni acolo și niciodată n-am avut ocazia să-mi fac prieteni odată ajunsă acolo. Abia am obținut o viză pentru muncă care nu mi-a servit niciodată și am căzut imediat – sau, mai bine spus, Sebastia m-a închis – într-o rutină ce s-a transformat foarte repede într-un iad.

Mi-am pus viața pe ,,pauză" timp de doi ani și în sfârșit am apăsat pe ,,play".

Niciodată nu aș fi crezut că să muncești ar putea fi atât de distractiv și relaxant în același timp. Nici măcar nu am impresia că muncesc, mă distrez, precum clienții din jurul meu. În sfârșit retrăiesc, și asta este atât de bine...

Am ajuns la Altitudine cu puțin înainte de ora douăzeci și, cum nu era lume multă, Jackson mi-a propus să-mi arate bucătăria.

— Poți să faci o pauză ca să mănânci, m-a informat în timp ce mi-a întins farfuria lui de cartofi prăjiți. Dar, dacă Ryder te întreabă ceva, eu nu ți-am spus nimic.

Odată turul bucătăriei făcut, Cash mi-a explicat cum funcționează casa de marcat și lectorul pentru carduri, fără să se poată abține din a se uita în decolteul meu la fiecare cinci secunde. Trebuie să recunosc că maieul negru ce l-am luat, îmi pune sânii în valoare, fără să fiu vulgară. Nu am glumit cu Ryder când am spus că nu voi avea nevoie să mă prezint în lenjerie intimă.

— De ce nu te îmbraci așa în fiecare zi? M-a întrebat Cash, mai mult adresându-se sânilor mei, în timp ce-mi pregătea patru shots de tequila pentru primii mei clienți.

— Pentru că bărbații uită foarte repede că, în plus de a avea o frumoasă pereche de baloane, am și un creier. Și apoi, nu aș vrea să fiu o distragere pentru tine.

— Oh, n-aș avea nimic împotrivă.

— Eu da, a spus Ryder apărând de nicăieri în spatele meu.

A abordat o expresie facială indescifrabilă, însă nu s-a putut abține să nu mă analizeze din cap până în picioare.

— Ai de gând să servești clienții sau preferi să-ți petreci seara flirtând cu Cash?

— Spune-mi, zâmbești și tu vreodată? Am început să murmur în timp ce mi-am așezat paharele pe tavă.

— Da, dar nu suntem aici pentru a râde, tigroaico, ci pentru a munci.

— În acest caz, nu sta să te uiți la fundul meu când mă îndrept spre clienți, nu este un lucru prea profesional. I-am spus în timp ce m-am întors pe călcâie înainte de a mă îndrepta spre una din boxele ocupate.

Sebastian era foarte gelos. Bineînțeles că refuza să recunoască asta, însă reacția lui vorbea de la sine atunci când un bărbat își punea privirea asupra mea. Dar cel mai rău, era că mereu se lua de mine ca și când ar fi fost vina mea că vânzătorul de la băcănie îmi zâmbea când ajungeam la casă sau când tipul așezat lângă mine în metrou mă privea insistent.

,,Nu este vorba că nu am încredere în mine, îmi spunea cu accetul lui britanic pe care îl consideram sexy pe atunci. Sunt acești bărbați care sunt prea aroganți."

Foarte repede a început să se îndoiască de modul meu de a mă îmbrăca, mai ales când îmi luam vreo rochie sau fustă. Voia cu orice preț să-mi acopere umerii, mâinile, picioarele... Să mă ascundă de întreaga lume.

Îmi scutur capaul în încercarea de a da uitării aceste amintiri. Sebastian nu este aici și nici vorbă să-l las să-mi strice seara aceasta. Este trecut de miezul nopții, iar barul este foarte plin. Pista de dans este extrem de plină și muzica tare și ritmată, încât oamenii dansează pe lângă mese cât și în boxele VIP. Alcoolul curge fără încetare, iar când un client este satisfăcut, nu se uită la bacșiș. Dacă merge tot așa, voi putea să achit datoria lui Jamie mult mai repede.

— Cum ai reușit să intrii în blugii ăștia? Mă întreabă un client în timp ce-mi aștept comanda.

— Băgând piciorul drept și pe urmă pe cel stâng.

— Aș fi bucuro ca mai târziu să te ajut să-i dai jos.

— Cred că de acum și până atunci, nu vei mai putea sta pe picioare.

— N-are nimic. Blugii se pot da jos și în poziția orizontală.

Nu pot să nu râd. Nu arată cine știe cât de bine, însă e drăguț și face mereu bine orgoliului câteva complimente.

Mersi, dar prefer să fie Ryder cel care se ocupă de asta.

Ce? De unde a ieșit acest gând? Nu am spus-o cu voce tare, nu... da?

I-au platoul în mână și mă pregătesc să trec prin marea de oameni ca să ajung la masă, când îl aud pe Ryder chemându-mă. Mă întorc spre cealaltă parte a barului și îi întâlnesc privirea. Își lasă paharul cu whisky și îmi face semn cu degetul să mă apropii.

Fără să mă gândesc prea mult, mă execut și pornesc spre el fără să vărs nici măcar o picătură din băuturi pe tava mea înainte de a ajunge în dreptul lui. Atențiea îmi este imediat acaparată de tatuajele în culori pastelate ce scot în evidență și mai mult mușchii mâinii. Prea sexy.

— Da, domnule Cole?

— În sfârșit dai semne de respect.

— Dacă aș fi în locul tău, nu m-aș învăța astfel.

— Atunci ar fi bine să profit de prezent.

Spunând astea, îmi adresează un zâmbet ce-mi face inima să bată mult mai tare.

— Doreai ceva sau m-ai chemat doar ca să mă distragi de la muncă?

— Așa deci, te distrag?

Se apleacă spre mine, iar parfumul lui, un amestec de cedru și lămâie, mă învăluie. Miroase atât de bine...

— Nu te flata, șoptesc.

— Iar tu, fii mai atentă la comenzi, răspunde în timp ce ia trei măsline puse pe o scobitoare și pune câte una în fiecare Martini de pe tava mea.

Îl privesc cum le așează pe fiecare înainte de-ai întâlni din nou privirea.

— Vezi, nu este atât de greu.

— Da, este adevărat. Doar că, sunt mai bună când vine vorba să câștig provocări mai grele.

Îmi las încet privirea spre piept, spre abdomen și apoi spre pantalonii săi. Când revin asupra feței sale, mă privește precum un vânător gata de atac.

— Te joci cu focul, tigroaico.

— Foarte bine, îmi place să trăiesc periculos.

— Ești conștientă că dacă alegi calea aceasta, nu va mai fi posibil să te întorci înapoi? M-a avertizat, cu privirea lui albastră plină de pericol.

Mă aplec spre el, până ce buzele mele sunt la câțiva milimetrii de ale lui.

— Termin întotdeauna ceea ce încep, domnule Cole.

Fără să aștept un răspuns, mă întorc și mă îndrept spre masa ce mi-a cerut paharele cu Martini. Îi simt privirea pe fiecare ondulare a șoldurilor mele, iar inima mea, cel mai probabil, îmi va ieși din piet, însă sunt decisă să nu las nimic să se vadă din ceea ce se întâmplă în interiorul meu.

Ne-am luat într-un război de nervi fără oprire. O să ies pierzătoare, sunt perfect conștientă de asta, însă îmi place la nebunie ceea ce începe să se întâmple.