Arogant

Capitolul 27 - Cassie

A doua zi la amiază mă pregătesc să-mi iau pauza de prânz atunci când Ryder vine spre mine urmat de un bărbat foarte mare. Imens chiar.

— Ți-l prezint pe Gunner. Gunner, ea este Cassie.

— Încântată, murmur strângându-i mâna pe care mi-o întinde.

Îmi răspunde printr-o simplă înclinație din cap.

Nu prea este vorbăreț, băiatul, se pare.

— Gunner este unul dintre cei mai buni luptători ai mei, îmi explică Ryder. De multe ori se ocupă și de tot ceea ce înseamnă securitate la depozit atunci când sunt lupte. Are relații la FBI-ul din Atlanta și poate să ne ajute să știm unde este Sebastian și ce nivel de risc reprezintă pentru tine.

— Nivel de risc? Repet surprinsă. Totuși, nu este un terorist.

— Te terorizează, mă contrazice Ryder. Asta face din el un terorist.

— Nu trebuie să exagerăm, murmur jenată că trebuie să vorbesc despre asta de față cu un necunoscut.

Jenată de toată povestea asta mai exact și de întorsătura pe care este pe cale s-o ia, pentru că am eșuat lamentabil vrând să gestionez lucrurile de una singură.

Trăind alături de Sebastian, a trebuit să învăț foarte repede să fiu mereu în alertă în timp ce mă refugiam într-o semi negare. Puteau să treacă mai multe zile, săptămâni chiar, fără să ridici mâna la mine, și, de fiecare dată, mă mințeam cu iluzii până în momentul în care făceam ce avea darul de a trezi monstrul din el. Spre exemplu, ca și atunci când mi-a dat o palmă magistrală înainte să mă închidă în debara o noapte întreagă, pentru că n-am răspuns la telefon la timp atunci când m-a sunat de la birou.

„Acum vei înțelege ce înseamnă să fii ignorat. " mi-a spus înainte să închidă ușa de la debara.

O altă dată, m-a lovit extrem de tare în cap pentru că i-am folosit calculatorul fără permisiunea lui. Ironia din toate astea, este că calculatorul meu adus din Atlanta și nu al său.

Într-o seară, a devenit extrem de nervos pentru că ,,mi-a luat prea mult timp să fac cumpărăturile". Atunci m-a lipit cu violență de peretele bucătăriei chiar dacă aveam pungile cu cumpărături în mână. Mi-a spus că o să fiu privată de ieșiri dacă o să mai fac asta, înainte de a da un pumn în perete la câțiva milimetrii de capul meu, lăsând o frumoasă gaură în urmă. Când mi-a dat drumul și am reușit să-mi revin din șoc, am aranjat tot ce am cumpărat înainte să ascund tot ce era ascuțit și cu lamă. În acea noapte n-am închis un ochi refăcând în minte scena cu pumnul de mii de ori. A doua zi, ca să ascundă gaura, Sebastian a agățat o poză cu noi, zâmbind și ținându-ne în brațe, din momentul în care am făcut primul nostru weekend în îndrăgostiți. Niciodată nu am mai vorbit despre ce s-a întâmplat.

Este atât de simplu să aduni problemele și să le închizi într-un colț al capului și să te prefaci că totul este bine, când în realitate nimic nu mai este bine. Doar că să aplici regula struțului nu este o soluție. Mai ales pentru un bărbat precum Sebastian. Poate că nu s-a arătat de duminică, dar nu și-a spus ultimul cuvânt: probă sunt mesajele din telefonul meu, pe care am decis să le ascult aseară în timp ce Ryder era la duș. În orice caz, nu puteam să amân asta la infinit.

Așezată pe patul lui Ryder, am apăsat pe căsuța mesajelor vocale și mi-am dus aparatul la ureche.

„Cassie, cred că ar trebui să discutăm despre ce s-a întâmplat duminică, iubito. Nu știu ce ți s-a întâmplat, nu te mai recunosc, și trebuie să reparăm asta. Trebuie să-ți repari greșelile. Până ce moartea ne va despărți, nu uita asta."