Arogant

Capitolul 6 - Cassie

— Nu! Glumești?

— Da, răspunde dând din cap. Cash Ryan Gardner, la serviciile dumneavoastră.

— Trebuia să muncești în lumea contabililor cu numele ăsta, îi spun râzând.

— Nici măcar în vise! N-am chef să număr bani. Prefer să plătesc pe altcineva s-o facă în locul meu.

— Nu-i idee rea.

Înregistrez bilanțul pe laptop în același timp în care Cash pune o bere, care nu ar fi putut cădea mai bine în fața mea, în acest moment. În sfârșit, tocmai mi-am terminat prima săptămână ca și contabilă la Altitudine și trebuie să recunosc că sunt chiar mândră de mine. Ryder îmi oferă douăzeci de euro pe oră, ceea ce înseamnă că o să pot rambursa datoria lui Jamie în aproximativ trei luni. În fine, trei luni dacă nu pun și dobânda. Măcar pot să beau pe gratis.

Îi zâmbesc lui Cash în timp ce ridic berea spre el și înghit câteva înghițituri. În plus de a fi barmanul de la Altitudine, este și unul dintre asociații lui Ryder. Mi-am dat repede seama că nu este în spatele barului degraba. Are mereu zâmbetul pe buze și se împrietenește foarte ușor cu lumea împingându-te subtil spre consumație. Și apoi, să fim serioși, este foarte plăcut ochilor. Acesta este și motivul pentru care prefer să lucrez într-un colț al barului, mai degrabă decât la birou. Bine, recunosc, nu este singurul motiv. De unde sunt, pot să-l observ și pe Ryder care își petrece cea mai mare parte a timpului în sală.

Cu berea în mână, mă întorc ușor spre Ryder și Jackson – un alt asociat al clubului –, care se uită peste niște planuri împrăștiate pe masă. Jackson este arhitect și el este cel care a desenat planurile pentru noul bar ce vor să-l deschidă Ryder, Cash, el și un alt tip, Parker. Parker este cel de-al patrulea asociat al clubului Altitudine și, dacă am înțeles eu bine, lucrează în New York însă trebuie să revină curând în Atlanta.

Indiferent ce ar fi, astăzi este ziua mea de concediu, pentru că domnii își întorc spatele spre bar iar eu pot să le admir fundurile musculoase și picioarele lungi și tonifiate. Prefer de departe pe cele ale lui Ryder. Zânele ce s-au aplecat asupra pătuțului când era bebe l-au dotat cu cea mai frumoasă pereche...

— Îți este foame? Mă întreabă Cash.

Îmi întorc atenția asupra lui.

— Nu, nu chiar.

— Ești sigură? Pentru că sunt sigur că am observat o linie de salivă în colțul buzele tale.

Îmi dau ochii peste cap.

— Esti un troglodit!

— Ula! Exclamă în timp ce-și ridică mâinile în semn de predare. Nici nu știu ce înseamnă acest cuvânt cheie, dar dacă îmi aduce o privire precum le-ai oferit-o celor doi, îl accept cu plăcere.

— Nu-ți face iluzii, îi răspund zâmbind. Troglodit este termenul oficial pentru omul peșterii.

Jackson se apropie de noi cu planurile sub braț. Se așează în fața barului, la o distanță de câteva scaune de mine. Cu colțul ochiului îl observ îl observ pe Ryder vorbind la telefon. Cash pune un pahar în fața lui Jackson și îi pune un deget sau două de whisky.

— Mersi! Pregătește unul și pentru Ryder, cred că va avea nevoie. Una din chelnerițe tocmai l-a sunat să-i spună că nu poate veni să muncească în seara aceasta.

— Cine? Îl întreabă Cash.

— Nu știu, îi răspunde Jackson înainte de a bea o mică înghițitură. Eu, sunt doar arhitectul. Ryder este cel care se ocupă de angajați.