Arogant

Capitolul 25 - Cassie

Inutil să spun că n-am închis un ochi întreaga noapte. Încă nu am reușit să-mi revin din cauza întâmplărilor dramatice de aseară.

Când l-am văzut pe Sebastian sprijinindu-se de bar, am crezut că voi muri. E ca și iarba cea rea de care nu scapi și încearcă să-mi acapareze noua viață.

Ar fi trebuit să rezolv situația într-o altă manieră, însă pe moment, să plec departe de el, mi-a părut cea mai bună soluție. Singura soluție. Recunosc că, în secret, am sperat ca plecarea mea să-l facă să sufere, nu atât pe cât m-a făcut el să sufăr, dar totuși. În schimb, nu mă așteptam să mă urmeze în Atlanta. Cum ar putea crede că voi accepta să revin să trăiesc iar cu el? Ce se întâmplă în capul lui?

Însă nu Sebastian mă îngrijorează în acest moment, ci Ryder.

Ryder...

Mă rostogolesc înafara patului.

Lumina intră în camera mea atunci când deschid ușa și cobor în living. Casa este scufundată în liniște. Liniștea este întreruptă doar de cântecul păsărilor din grădină. Mă așez pe balansoar în spatele casei, locul meu preferat, locul care mă liniștește de fiecare dată, doar că, de această dată, agitația mea este atât de mare încât refuză să cedeze în fața relaxării.

De ce nu i-am spus adevărul lui Ryder? De ce nu i-am spus despre Sebastian? Cu siguranță m-ar fi înțeles fără să mă judece. Am fi putut să găsim o soluție împreună. Totul s-ar fi întâmplat altfel dacă nu aș fi fost atât de stupidă și iresponsabilă.

Ieri, după ce a fost înghițit de lume, l-am căutat pe Ryder peste tot, însă nu l-am găsit nicăieri, nici în birou, nici în spate în bucătărie.

— Nu l-ați văzut pe Ryder, fetelor? Mi-am întrebat prietenele care, între timp, au golit sticla cu whisky.

— Ba da, în fantasmele mele, a spus Avery provocând un râs general.

Cu o oră mai devreme, și eu aș fi început să râd cu ele, însă totul s-a schimbat. Din cauza mea.

Câteva ore mai târziu, când ajung la muncă – pentru că da, încă muncesc la Altitudine –, nimeni nu știe unde este Ryder. Sau nimeni nu vrea să îmi spună unde e.

— Haide Cash, murmur în timp ce mă aplec peste tejghea. Sunt sigură că ai avut vești de la el de ieri.

Dă din cap în semn de negație.

— Ai încercat să-l suni? Mă întreabă în timp ce șterge un pahar.

Ce întrebare!

— Da, bineînțeles.

L-am sunat de cel puțin o sută de ori. Fără să menționez mesajele pe care i le-am trimis.

Cum Cash nu răspunde, ridic din umeri și mă concentrez pe facturile care mă așteaptă.

Orele trec extrem de lent, iar eu sunt pe pilot automat. De mai multe ori, pe timpul zilei, încerc să-l sun pe Ryder cu telefonul de la bar, chiar și cu număr privat, dar, fără nici o surpriză, nu răspunde la nici un apel.

Dacă m-ar lăsa să-i explic adevăratul. Niciodată n-am să-i pot uita expresia în momentul în care Sebastian i-a spus că este soțul meu. Nici nu pot să-mi imaginez ce a resimțit în acel moment, regret atât de mult, însă trebuie să existe o cale ca să reglez totul. Trebuie!

Creierul meu întoarce aceeași chestie în toate direcțiile.

Jamie mi-a lăsat un bilețel ca să-mi spună că este plecat și că mi-a păstrat o bucată de pizza în frigider. Este drăguț – și surprinzător – din partea sa, însă nu-mi este foame. Sunt epuizată; nici măcar nu îmi este somn.