Silită La Căsătorie

Capitolul 26

  -Imi pare foarte rău.

  -Nu ai putut face nimic?

  -Soarta lui se pare ca era deja decisă.

  -Sau forțată. spun si ma afund în pat, întinsă si visătoare la viitorul pe care nu îl mai am din cauza capriciilor mele prostești de a ma duce la părinții mei. Îmi doresc atât de mult sa îl fi ascultat pe Amon, e doar vina mea. Nu știu ce am crezut ca o sa fac dacă ma duc acolo, acum nu mai contează nimic pentru ca am pierdut ce aveam mai de preț în viata mea.

  Amon intra în camera și se așează în tăcere lângă mine, nu îmi pot stăpâni lacrimile și îl îmbrățișez cu ultimele puteri cât de tare pot.

  -Liniștește-te.

  -L-am pierdut.
 
  -Știu Tiara, stiu. Mă doare la fel de tare cum te doare pe tine, dar nu pot sa rămân la acest moment trist ce ne răscolește viața și liniștea, atata timp cât am de luptat pentru ca tu sa fi in siguranță. Îmi doresc o viata alături de tine, îmi doresc mulți copii și stiu ca ii vom avea, iar tu vei radia de fericire în fiecare zi și vei fi obosită, vei veni la mine și îmi vei povesti toate traznaile făcute de ei. Te vei odihni în fiecare seara cu zâmbetul pe buze iubito, iar dimineața vom manca împreună ca și o familie împlinită, vei savura fiecare an ce va trece și o sa iti amintești ca îți iubești familia exact asa cum este. Nu este momentul sa te învinuiesc nici eu, nici tu însăți.  Te las sa te odihnești, iar când o sa vin îmi vreau regina pregătită de război.

  -Amon?

  -Da iubito?

  -Mama are un lănțișor exact ca și al tău, asa m-a adus în starea asta.

  -Înțeleg.

  -Asta este tot? De unde îl are?

  -Cred ca este timpul sa te odihnești,  ești mult prea sensibila și răvășită pentru a putea sa iti spun, dar nu te teme iubito am eu grija de tot. Ai încredere?

  -Am încredere.

  Ma trezesc ușor amețiță, nu știu cât am dormit dar simt ca nu mai pot sta în pat.

  -Vreau sa vorbesc cu Maria și Alice, te rog sa le spui sa vina în sala mare. spun iar slujnica se grăbește sa le aducă.

  Ma așez și în scurt timp vin și ele.

  -De ce nu te-ai mai odihnit?
 
  -Nu va faceți griji, ma simt destul de capabila.

  -Ce ști tu cum te simti? Ești în stare de soc, la fel cum eram și eu când mi-am pierdut soțul. Nici eu nu știam cum ma simt, dacă sunt trista, dacă mi-am revenit, dar tu ai fost lângă mine sa ma îndrumi pentru ca ai văzut ce eu nu puteam.

  -Poate ca nu stiu cum sa ma comport și nu știu prea bine ce simt de când l-am pierdut, dar știu sigur ca îmi doresc răzbunare, asa ca unde e Amon?

  -Diseară palatul va fi plin cu aliați, Amon a reușit sa convingă demonii sa lupte, pana și cei de rand îl susțin iar o parte din oamenii tăi ce au aflat adevărul au mers în pădure și l-au convocat pe Amon jucând credință lui. Au aflat si vor sa lupte pentru tine, regina mea.

  -Asta este una dintre cele mai bune vesti auzite din ultimele zile. spun si oftez ușurată.

  -Ma bucur ca vestea asta te-a liniștit, ma duc sa ii spun slujitoarei sa aducă ceai.

  -Alice îmi pare atât de rau pentru tot.

  -Nu ai de ce, Tyson și cu mine nu suntem supărați pe tine. Consideram ca este mai bine asa, el a făcut ce a crezut ca este bine și nu regreta, in plus aici putem sa fim împreună fără sa ne facem griji de consecințe.

  -Înseamnă că azi aud doar vesti bune.

  -In curând o sa iti recapeți liniștea, ai speranța Tiara.

  Cu siguranță nu voi avea pic de liniște pana nu voi stăpâni ambele regate, nu am timp sa jelesc. Mâine îmi voi înmormânta copilul și trebuie să fiu puternică, trebuie să arăt că nimeni nu ma poate doborî, mai ales prin această trădare josnică. O să mă asigur că oamenii vor afla adevărul, tot adevărul despre tot ce au făcut părinții mei și cu siguranță voi privii fiecare clipă din decapitarea lor.

  -Maria?

  -Da alteța?

  -Ai spus o dată că poți face farmece?

  -Da.

  -Atunci fă-le părinții mei farmece pe care nu le vor putea uita. Cand vor bea ceva să se simtă de parcă beau sânge, de câte ori manca să îmi vadă fiul ucis de ei în fața lor, imediat ce adorm să viseze capetele lor băgate într-un sac și când se vor atinge unul de celălalt să aibă impresia ca toți conspiră pe la spatele lor.

  -La niște farmece atât de puternice trebuie sa îmi dai părul tău, voi arde câte o șuviță în fiecare noapte, iar ei vor presimți fiecare durere provocată ție atât de rau încât asta ii va dezbina.

  Asta este un preț mic pentru atat de multa durere suportată, am luat un cuțit și am tăiat părul pana deasupra umerilor, l-am legat cu o sfoară și i l-am dat.

  -Putem începe acum?

  -Sigur ca da.

  Ma așez pe scaun, Maria ia o șuviță din par și aprinde o lumânare pe care o așează pe masa. Spune ceva în limba demonilor și pentru moment se lasa o liniște apăsătoare.

  -Rău dăruiești, rău primești! Acum, te rog sa îți atingi lanțicul, gândește-te la tot ce vrei sa li se întâmple și focalizează toată furia ta asupra lor.

  Am făcut întocmai cum mi-a cerut, mi-am închis ochii și mi-am imaginat îndurerată tot ce le doresc sa li se întâmple. O data ce am terminat, am ridicat privirea asupra sa, Maria a ars șuvița iar în limba sa maternă a încheiat farmecul.

  -Ai reușit?

  -Sa speram ca totul s-a legat asa cum ne-am dorit noi. spune si îmi zâmbește triumfător.

  Ușile s-au deschis și o slujitoare își făcu apariția, face o plecăciune și vine aproape de mine pentru a-mi vorbi, emoția ei se simțea cu fiecare pas făcut. Își strânge tot curajul și se lasă la pământ cu lacrimi în ochi.

  -Regina mea, regele Amon a sosit și sunt tare fericită sa va anunț ca o parte din poporul oamenilor au decis sa îl urmeze până aici. Oameni aceștia se tem de demoni la fel cum o dată ma temeam și eu, dar sunt mandra când va spun, fără nici o exagerare ca pentru regina lor dreaptă au venit pana aici să se pregătească de luptă. Veniți afară sa va încurajați poporul!