Silită La Căsătorie

Capitolul 22

Alice si-a tinut promisiunea si m-a trezit de dimineata, o data ce am fost îmbrăcată am plecat agale la piata. Vechi amintiri navaleau fara voia mea si imi reamintea de copilăria mea, raul Hanis era la fel de tulbure și întunecat de culoare pe cat mi-l si aminteam. Eram pe podul din piatra inspirand aerul aspru de afara si privind răul, totul revenea la normal si ma obișnuisem iar cu ținutul ce începusem să-l uit. Era un sentiment plăcut, sa imi amintesc. Zâmbesc si ma bucur de clipele frumoase si scurte pe care le mai am cu Alice, ea făcând la fel si râzând de mine si comportamentul meu nefiresc, asta era modul ei de a se bucura! Rade timid si se bucura in tăcere de momente fiind foarte sigură că după ce totul se termina si fiecare revine la viata normala iti va duce dorul si se va gândi la tine tot timpul. Asta fac si eu, uneori, dar alteori este bine sa isi dai afara toate gândurile și să nu regreți nimic.

  -Ce zi frumoasa.

  -Tiara e frig si vântul mai mult te încurcă si te încetinește, abia ma pot deplasa si obrajii tai sunt atat de rosii încât am senzatia ca ai fost biciuita.

  -Chiar am fost, de vânt. Dar nu de asta o consider o zi frumoasă.

  -Atunci care este motivul?

  -Mergem impreuna pe drumul asta ce sunt sigură că te-a rastalmacit cu amintiri la fel sau mai mult decât pe mine! Este o zi minunata ca ies afara doar cu tine si fara altcineva, nu sunt gărzi după noi, nu este nimeni! Am o zi în care mă pot relaxa alături de tine, vorbim libere si fara sa ne asigurăm dacă  suntem singure.

  Rade, dar stia ca am dreptate. Își trage la loc pelerină pe cap ce a fost smulsă de vântul puternic, in zadar se chinuie, eu am lăsat-o de mult sa cada. Privesc cum se enervează si scapa o înjurătură in timp ce ii da si ea drumul si o lasa in voia vantului. Acum era rândul meu sa rad.
    Ajungem sa cumpărăm legume, pune din fiecare in cos si se uita atent sa arate bine, sa isi merite bani macar! Asta sigur gândește ea, este prea concentrată ca legumele sa aibe un aspect adecvat pentru cat plătește.  Trece la fructe, imi zâmbește și imi face semn sa aleg, dar prefer sa o las sa isi continue inspecția de legume, cu siguranță ea se pricepe mult mai bine ca mine la asta. Pare împăcată si fericită,  mereu a adorat sa faca cumpărături pe masura faptului cat adora sa gătească, caracteristicile astea o definesc mai mult decât poate ea sa vada. Multe slujnice gătesc si fac cumpărături, dar le fac din nevoia postului extenuant, ea însă le face din plăcere și se bucura de parcă ar fi prima dată când face asta.

Mi-aș dori să pot face la fel, ca viata mea sa nu fie asa importantă si sa trăiasc cu Amon într-o căsuță mică si drăguță. Casa sa aibe atatea camere pe cat avem nevoie, nimic in plus! Eu sa stiu sa gătesc si sa o fac cu drag pentru al astepta acasa cu masa caldă, copii sa ne bucure ochii si sufletele si singurele probleme sa fie ca nu stim cum sa ii mai complimentam si încuraja pe cei mici, nimic complicat si greu de rezolvat. Un vis frumos, asta se poate numi ce am gândit acum, daca printr-un miracol nu eram regină cu siguranță nu eram nici sotia lui, dar visele sunt semințele adevărului, asta imi doresc dar știu că nu se va putea intampla niciodata.

  - Tiara ?

  -Da?

  -Iar visezi cu ochii deschisi?

  -M-ai prins.

  -Ce era de data asta? Ca si in copilărie cum visai sa ai o barca si sa navighezi singură pe râul Hanis, sau era visul cu uimitorul zbor al Tiarei?

  - Cel cu barca Alice. spun nostalgică fara sa intru in delatii, visele raman vise.

  -Ce pot sa spun si eu am un vis.

  -Serios? Asta da veste, nu am mai auzit asta de la tine. Păi nu spui? intreb Cand observ ca nu are nici o intenție de a-și împărtăși visul.

  -Vesez in fiecare zi de cand l-am cunoscut pe Tyson ca vom locui împreună, dar doar atat! Restul nu pot sa imi imaginez, pur si simplu nu il cunosc atât de bine. Cand vom locui împreună cum vor decurge zilele noastre? Ce vom vorbi si ce dialog vom avea? Sunt conștientă că avem multe in comun, asa ne-am si apropiat. Totuși simt un blocaj, emoții năvălesc cand incerc sa vorbesc cu el.