Silită La Căsătorie

Capitolul 9

Hainele mele erau deja aranjate in dulap, imi iau o rochie de seara si o pun pe pat. Dacă urăsc ceva mai mult pe lume sunt camerele ce au baia într-o parte a ei, se pare ca in seara asta nu voi face baie.

-Te rog sa te întorci. spun iar el se conformează.

-Tiara nu te sfii, poti face baie linistita, pot sa stau întors pana termini.

Adevarul este ca o baie ar fi bună, drumul a fost lung și sunt transpirata din cauza căldurii. Imi dau hainele jos si imi iau un halat pe mine. Chem o slujnica si această imi umple cada, Amon era așezat pe pat si ma astepta sa termin. Mă bucur că ma poate lasa sa ma bucur de baia asta, probabil a observat cat de rau m-am simțit după călătorie. Mă relaxez pentru câteva minute, după imi spăl corpul . Amon se ridică din pat și fără a se uită spre mine se duce la dulap, isi alege niște haine si le pune pe pat. Incepe sa isi dea hainele jos, am rămas tăcută si am incercat sa il ignor dar corpul sau mi-a atras atenția, spatele sau era plin de semne.

- Ce ti s-a intamplat?

-Semne din lupta si antrenamente.

- Ce lupta?

-Crezi ca sa fi demon este usor? Întotdeauna trebuie sa sti sa lupți, la început nu am știut de ce trebuie sa am antrenament, de ce trebuie sa învăț să lupt dar acum stiu, sunt fiul primului Amon Beherit, trebuie sa stiu sa ma apar si sa-mi apar supușii.

-Inteleg.

Mă ridic din cada si merg la dulap sa imi i-au un prosop, imediat ce il pun pe mine Amon se întoarce și mă privește.

-Sa sti ca arăți superb, mai ales dezbrăcată.

- Poti te rog sa ma lasi sa ma îmbrac?

-Poti te rog sa rămâi asa? Parcă încercai sa te obișnuiești cu mine, mai sti?

- Nu pot, mai sti?

-Tiara lasa prosopul si vino in pat, iar asta o voi pune în dulap. spune si imi pune rochia inapoi de unde am luat-o.

- Nu pot si nici nu vreau.

-Lasa prosopul. spune si se apropie de mine.

Pune mana pe prosop si incepe sa il tragă ușor, ii dau drumul si raman goală în fața sa, înghit în sec si merg pe lângă el pana ajung la pat unde ma asez si ma invelesc.

Nu era ca si cum puteam spune nu, de fapt puteam, dar nu eram bagata in seama am si spus si nu a contat. Uneori simt ca nu am de ales, sau asa si e de fapt?

Se așează în pat lângă mine si ma trage mai aproape de el, eram lipită de pieptul sau acum total dezbrăcată. Mâna sa se plimba pe corpul meu, de pe spate pana pe coapse in mișcări lente.

-Te rog. reușesc să spun.

-Shhh. Nu se intampla nimic, promit.

Am stat tăcută și cu fruntea lipită de pieptul lui, mana sa se juca acum in parul meu, ce ciudat este! Prima dată când am auzit despre el aveam numai lucruri groaznice in minte, ma îngrijoram din nimic si ma simteam ca si cum imi va jupuii sufletul imediat ce ne căsătorim. Acum însă totul s-a schimbat, imi este frica dar este una controlată, o frica cu masura pentru ca acum pot spune ca il cunosc macar putin, mai ales de când am aflat spre norocul meu ca el nu este primul Amon Beherit. Probabil ca daca era el nu as fi fost niciodată sotia sa, ci mai degrabă desertul pentru ca detesta oamenii la fel de mult precum detest eu gândacii. Mă bucur că Amon nu a fost asa cum mi-am imaginat și cum am auzit despre el, sunt norocoasă si recunoscătoare pentru asta, chiar dacă mi-a luat cam mult sa imi dau seama de asta.

Mă trezesc dis de dimineata si cobor din pat încet sa nu il trezesc pe Amon, mă îmbrac cu o rochie crem si o slujitoare vine sa imi strângă corsetul la cererea mea. Imi piaptăn părul și ies din camera fiind condusă de aceași slujitoare in bucătărie, ii cer sa imi faca o cafea si astept in cealalta camera pe un scaun pana o aduce.

-Tiara vad ca te-ai trezit. spune Marax.

-Da. spun si zâmbesc puțin.

-Vrei sa cer sa fie servit micul dejun?

-Nu inca, prefer să beau un ceai in curtea din fata daca nu te deranjeaza.

- Sigur, te voi însoți.

Minunat! Amon nu imi strica pentru prima dată în ceva timp dimineata dar Marax o face, inteleg acum cine se aseamanana se aduna, nu?

-As fi încântată.

-Amon?

-Inca doarme.

Slujitoarea imi aduce ceaiul si amândoi ne îndreptăm spre curtea din fata, nu erau bănci pe nicăieri asa ca am preferat sa ma asez pe iarba, spre surprinderea mea si el a făcut la fel. Inca sunt sceptică cu această plimbare, sunt curioasă de ce m-a însoțit.

- Cum ti se pare lumea noastră?

-Nu prea pot raspunde, nu am iesit prea mult la plimbare prin lumea voastră sa iti pot oferi un raspuns, totuși din putina mea experiență cu lumea voastră trag concluzia ca nu sunteti atat de rai pe cat se si auzea.

-Suntem mult mai rai. spune si scutura din cap. Adică acum ma bucur ca s-au rezolvat problemele, daca erai aici înainte de regulile noi ale lui Amon sunt sigur că rămâneai marcată pe viață.

- Nu inteleg.

- Ce vreau să te intreb eu cel mai mult este cum l-ai facut pe Amon asa?

-Asa cum?

-Asa slab! Este jalnic, ce a văzut la tine? Sa fiu sincer nici nu ar trebui să mă fortez si ti-as putea provoca o hemoragie internă și ai muri in cateva minute, cel mult.

- Inteleg ca tu nu ma prea placi dar o dată ce Amon m-a luat de soție nu ar trebui să mă ameninti, ar trebui macar sa te prefaci ca ma placi. Inca ceva, daca vreau il pot face pe Amon sa mi ofere viața ta pentru a ma simti mai puțin jignită de cuvintele tale.

-Te-am jignit cumva? Nu ma intelege gresit dar toata viata am știut să nu am incredere in oameni, este regula unu in capul meu, o dată asa era si pentru Amon.

- Ce as putea eu sa ii fac unui demon? Cum ai spus, nu trebuie sa te chinui pentru a-mi provoca o hemoragie internă, asa ca spune-mi tu cum pot omora sau macar răni un demon pe care nu stiu cum il pot răni sau omora?

-Mica vipera ce esti, sper sa fie totul adevărat altfel...

-Stiu, stiu e chestia cu hemoragia internă și faci asta fara efort corect? spun si beau o gura de ceai.

Mă ridic si ii arunc o ultima privire înainte să plec, imi era foame asa ca m-am dus sa i-au micul dejun, Amon era deja la masa si cred ca ma astepta.

-Pe unde ai umblat?

- Am fost afara sa beau un ceai si Marax m-a însoțit.

- Sper ca nu te-a deranjat prea tare, are un stil mai aparte în a cunoaste persoane noi.

Nu mai spune.

-Da, este totul in regula . spun eu si închei conversatia pentru a mânca.