O dragoste pierdută

AU! Vai lemne?

   Ma întorc pe toate părțile în patul meu. Cred ca au trecut câteva ore bune de cand a plecat Marcus si eu nu am adormit nici acum. Privesc melancolică spre tavan imaginandu-mi fel de fel de scenarii imposibile, care imi țineau mintea ocupată. Imi arunc privirea spre ceas 00:46. Vai si eu nu dorm nici la ora asta. Vai șaua si capastrul nu le-am pus la locul lor.

  Clary se ridică usor din pat si se duce la fereastra. Camera ei fiind la mansardă își aruncă privirea spre grajd. Era lumină in grajd, ciudat ar trebui să fie intuneric.
Deschide usor geamul si priveste in jos.
- Nu am mai facut asta de mult timp.
Si sare.
- Au!Au!Au! Vai lemne! Au! De cand sunteti aici?

  După ce își revine se îndreaptă spre grajd. Ajunsă în interior aude 2 voci.
- Esti gelos ca sta cu mine?
- Daca mai spui asta aici iti cântă popa.

  Se apropie usor de acele persoane. Cand si-a dat seama cine erau deja era prea tarziu. Marcus își încasa pumni pe banda rulantă.
- STOP! In momentul acesta va opriți!

  Jace speriat de această apariție neașteptată se dă înlături plecandu-si capul si o lasa pe Clary sa se duca la Marcus, care era jos lângă perete cu buza spartă.
- Marcus te doare ceva?
- Nu ma vezi sau ce?
Clary voia sa-l privească pe Jace sa vada daca are vreo urma de remușcare, dar acesta nu mai era in grajd pe semne ca plecase.
- Te poti ridica?
- Daca mi-a dat la față sunt ruinat.
- Nu ar fi mai bine sa te las asa?
- Nu stai! Glumeam, doar. Si da ma pot ridica doar buza spartă in rest nu am nimic.
- Bine, ma duc dupa dezinfectant si gheață. Să mă aștepți aici.
- Nu plec nicăieri.

După ceva timp Clary se întoarce cu lucrurile.
- De ce a durat asa mult?
- Nu le găseam.

Clary se pune lângă el si incepe sa ii îngrijească rana. Era o liniște profundă. Ea concentrată sa-i provoace cat mai puțină durere, iar el ii cerceta, pe ascuns, ochii.
La un moment dat, Clary sparge liniștea.
- Nu spuneai ca pleci?
- Nu spuneai ca te culci?
- Nu aveam somn si am zis ca vin sa vad daca sunt toate ok pentru ca am vazut lumină.
- Da, toate bune si frumoase.
- Și de ce v-ati luat la bătaie?
- Vorbeam si a sărit pe mine.
- Păi trebuie să fi avut un motiv. Despre ce vorbeati?
- AUUUU!
- Scuze.
- Mai ai mult?
- Foarte puțin. Siii.... gata.
- Mersi. Acum vrei sa pleci la culcare?
- Ai vreo idee mai bună ?
- Posibil.
- Ia uimeste-mă.
- Stam aici si cand ne ia somnul aia e.
- Ce plan genial. Unde a dat Jace a dat bine, a activat ceva in tine.
- Hai vino aici. Ne uităm la un film?
- Hai. Dar alege-l tu.
- Bine.

Si a început filmul. Era ceva SF era genul lor de film, dar din cauza orei tarzii si a oboselii au adormit.

Era deja dimineata. Toată lumea era agitată doar Marcus si Clary mai dormeau încă.
- Trezirea somnorosilor!
Amândoi sar ca si arși. Clary isi scotea paiele din par si întreba cat este ora, iar Marcus se tinea cu o mână de Clary si cealalta o tinea la ochi pentru ca era lumina prea puternică.
- Mai aveti timp. Mai sunt 3 ore pana la plecare.
- Tu si filmele tale, Marcus. Mersi, Sarah. Sarah, nu?
- Da.
- Știu că si ție ti-a plăcut!

Apropo ,Sarah, l-ai văzut pe Jace?
- Astăzi nu l-am vazut, Marcus. De ce?
- Am de reglat niste conturi cu el.
- Dar ce ai pățit la buza?
- E o poveste lungă, pe care ti-o voi spune alta data trebuie să ne pregătim de concurs.
- Bine. Ar cam trebui să te duci după Clary.
- Am plecat.

Sarah se duce la calul său. La picioarele acestuia era cineva din cauza adrenalinei care ii circula prin vene nu si-a dat seama pe moment cine este, dar imediat si-a dat seama cine este.
- Jace ce cauti aici?
Acesta nu-i răspunde stătea doar cu fața în pământ. După câteva secunde Sarah si-a dat seama ca Jace plânge.
- Vai doamne, Jace! Ce ai? De ce plângi?
- A-am p-pierdut-o.
- Pe cine ai pierdut?
- Pe Clary. Nu o mai recunosc nu mai e ea.
- Jace.

Induiosata de sentimentele de suferință ale băiatului, Sarah il ia in brațe.
- O sa treci peste si cand Clary o sa isi revină poate te va alege pe tine.
- Slabe șanse.
- Hai sa vedem macar acum partea plină a paharului. Acum ce ar fi sa ne pregătim si noi?

Marcus se uita buimăcit cum Clary aleargă in stanga si in dreapta bolborosind tot felul de chestii pentru a-și strânge lucrurile pentru a putea pleca.
- Clary...
- Vai mai am de luat si asta.
- Claryyy...
- Nu trebuie să uit nici de asta. Si mai trebuie si...
- CLARY!
- Ce vrei?
- Iti inteleg starea aceasta de agitație stiu cat de stresant poate fi, dar ai suficient timp si te ajut si eu. Acum spune-mi ce simți.
- Deci nu pot descrie in cuvinte am un sentiment de mândrie ca am ajuns pana aici si ca vechea Clary vrea sa se întoarcă.
- Sa speram. Acum spune-mi de ce mai ai nevoie te ajut.
- Bine adu-mi de la parter cutia de lângă scări.
- Ok. Revin.

Marcus a găsit cutia si venea cu ea in brațe in pas alergător pe scări.
Tatăl lui Clary il vede si ii spune.
- Marcus nu alerga pe scări pentru ca o sa ...
Dar era prea tarziu se auzise o bubuitura si Marcus facut grămadă pe jos.
- Esti bine? Te doare ceva?
- Nu, n-am nimic.
- Prinde-ma de mana, sa te ajut sa te ridici.
- Au, au, au, piciorul, au, au. Se pare ca nu sunt bine.
- Cred ca e o entorsa sau o luxatie asa ca stai nemiscat ma duc sa chem doctorul.
- Bine. Clary?
- Da?
- Imi pare rau ca trebuie sa astepti după mine. Pot sa raman aici cat plecati voi.
- Și sa-mi pierd sustinatorul numarul 1? Niciodata.

Peste ceva timp Marcus iese afara  cu piciorul bandajat însoțit de Clary si de cârje.

- Copiii! Unde sunteti? Haideți ratați plecarea!
- Acum venim domnule Miller.
- Acum ca suntem toti trebuie să facem o prezența. Caii sunt toți?
- Da domnule, 5 cai.
- Bine, mersi Jace. Acum prezența: Iris?
- Aici.
- Jace. Este.
- Sarah?
- Da aici.
- Și Clary este. Marcus vii si tu?
- Daca imi permiteți, vreau sa ajut cu ce pot.
- Sigur. Acum imbarcarea. Mergem la Naționale!!
- Hai grajdurile Miller!!!!