O dragoste pierdută

Jace si Șosetă

  -Dar stările acestea de cand au inceput? Nu stiti cumva care a fost factorul declanșator?
   -Nu stiu exact,  s-au intamplat repede, dar daca imi aduc aminte ceva important va voi anunța. Si multumesc inca o data ca ati acceptat aceasta provocare, acum daca ma scuzati am niste chestii de rezolvat cu administratorul, iar pana revin voi puteti examina pacientul. Apropo il cheamă Șosetă, va veti da seama singuri de ce.
   -Bine, multumim. Acum doctor Jace, va rog sa ma ajutati sa deschid remorca.
    -Of course.
   
   După deschiderea remorcii calul a început să tropaie agitat.
   -Acum cum facem?
   -Adică?
   -Păi cum il dezlegam daca e agitat?
   -Intri si aia e.
   -CE FACEE? NICIODATA!Clary esti nebuna?
   -Putin asa.
   -Lasă glumele.
   -Ok, atunci ma duc eu.
   -Nuuuu. Oare daca il lăsăm acolo ce are?
   -Jace calm. Ma duc eu.
  Înaintez usor spre cal. Vazandu-l foarte agitat apuc repede franghia si il dezleg. Vazut dezlegat, o ia la goană spre ieșire. Nu-l mai interesa de mine, franghia mi se inodase de o mână. Si asa ma trezesc târâtă de calul nărăvaș  afara din remorcă si unde vedea cu ochii. Eu strigăm după ajutor si  imi auzeam numele de peste tot.
   -Claryy trage de franghie!!!
  Incerc sa trag de franghie dar nu reusesc.
    -Nu pottt.
  Jace sare in fața calului si reuseste să-l oprească apucându-l de căpăstru. Între timp mă ridic și  până  la urmă  reușesc să desfac sfoara.
   -Esti ok?
   -Da, înafara ca am fost târâtă  jumate de curte, sunt prăfuită și e posibil sa-mi fi rupt ceva, sunt ok.
   -Da. E ok.
   -Acum ca l-ai prins pe Șosetă, il ducem in padoc, nu?
   -Dar unde altundeva?
   -Jace lasa sarcasmul si sa mergem.
  Mergând în urma calului observ ca e foarte cuminte in preajma lui Jace.
   -Parca e prea docil. Ce i-ai facut?
   -Eu? Nimic. Nu tu esti imblanzitoarea? Descurca-te!
  
     Imediat ce a dat drumul capastrului, calul a început să alerge, cand in stanga cand in dreapta.
   -O sa obosească curând.
   -Sa sperăm.
   -Jace?
   -Da?
   -Nu ti se pare ca e prea cuminte in preajma ta? Adică cu noi restul s-a purtat agresiv inclusiv cu mine după cum se poate observa norul de praf din jurul meu, dar cu tine e altfel.
   -Mda... cred ca ii inspir masculinitate, stie ca eu sunt șeful.
   -Da, șefule? Ia intra acolo si fă o demonstrație!
   -Obligatoriu acum? Nu cred ca sunt într-o forma prea bună, ma doare si spatele si ...
   -Nu ai ajuns?
   -No acum șefa... Acum cum fac să vină încoace?
   -Nu știu, improvizează.
   -Sa improvizez, improvizez. Șosetă!Băiete vino încoace.
   Si spre surprinderea amândurora calul înainta în pas alert spre el.
   -Bun acum vine spre mine. Ce fac?
   -Tot pe mine ma întrebi? Socializeaza si tu cu el.
   -Sa socializez? Ai înnebunit? Si ce vrei sa il intreb? Cum o sa fie vremea mâine?
   -Nu știu, Jace. Hai ca ma duc dupa Domino ca m-am luat cu voi si am uitat sa il scot afara. Revin imediat.
   -Imediat sa fie.
   L-am lăsat pe Jace cu Șosetă pentru ca stiu ca o poate scoate la capăt cu acest cal de unul singur. Si simt ca este o conexiune intre ei.
   -Hei, Domino esti gata sa ieșim? Hai nu fi morocănos băiete, a venit un cal cu dificultăți si tu o să-l ajuți fie ca vrei fie ca nu.
  Ajungând inapoi cu Domino la padoc observ ca Jace s-a apropiat de Șosetă.
   -E un progres. L-am adus pe Domino in speranța că il poate ajuta cu comunicarea si vedem si noi cum reacționează la contactul cu alți cai.
   -Opa vezi ca avem companie uite cine ne examinează de la gard.
   Si cine putea să fie altcineva decât Iris, fata unui om bogat care îi ține calul la grajdurile noastre. Am doar cuvinte de laudă la adresa iapei ei, un pur sânge englez, dar caracterul lui Iris lasa mult de dorit.
   -Hey!Jace!
   -Jace e a ta.
   -Nu, nu, nu. Pe unde pot sa ies?
   -Hey! Jace!!! Vino sa ma ajuți!
   -Are impresia ca sunt sclavul ei.
  În acele momente in care radeam de Jace si de eschivele lui Iris, atenția nu mai era focusata pe Șosetă, care se lua la cearta cu Domino, pentru ochii iepei lui Iris,  pe Domino nu-l interesa deloc, dar nu stiu ce l-a apucat pe Șosetă.
  Am fugit să-i despărțim. Eu pe Domino si Jace pe Șosetă, dar Șosetă se zbătea foarte rău.
   -Iris! Du calul de aici!
   -Acum? Clary? Chiar în clipa asta vrei?
   -DAAA! Iris acum!
Am apucat să-l scot pe Domino, dar Jace il scăpase pe Șosetă si acesta venea cu viteza spre poarta. Eu eram ocupată să-l leg pe Domino neacordand atentie, Șosetă se întoarce si arunca cu picioarele in gard unul trecând prin gard si lovindu-ma. Cad jos, ingenunchiata de durere, având senzatia ca raman fara aer. Il auzeam doar pe Jace, care ma striga cu disperare.
   -CLARYYY! Nu, nu ,nu azi din toate zilele, doctorul nu e la grajduri azi.
   -Mai pot aștepta.
   -Nu vezi ca de-abia mai vorbesti? Stii ceva te iau pe sus si te duc la clinica.
   -Sunt 2 km pana acolo Jace. E distanta prea mare, lasă-mă aici.
  
Sa mai fie atent la ce ii spun? Neaaa. Face cum a spus ma ia pe sus si încalecă pe primul cal găsit.
Jace încerca să meargă cu o viteză medie sa nu fie nici prea zguduitor ca să mă doară rana, dar nici prea lent.
  Adormisem la un moment dat. Ma trezesc cand il aud le Jace.
    -Imi pare rau ca te trezesc, dar am ajuns.
  Vine doctorul Scott. Si Jace explica in cateva cuvinte ce s-a întâmplat, după ma duce sa imi faca o rază.
După jumătate de oră ies din cabinet cu toracele bandajat. Jace ma astepta lângă intrare.
   -Ei ia spune esti ok? Vrei sa ti aduc ceva?
   -Jace sunt ok. E o nimica toată, serios! Dar acum serios, calul acela are ceva cu mine.
  Apoi apare doctorul.
   -Da o nimica toată, o coastă ruptă si 2 invinetite.
   -Da, dar ma simt bine.
   -Da nu vad eu ca te simti bine la ce palidă esti la față. Bine mulțumim, doctore, noi plecăm.
   -Bine, însănătoșire grabnică.
   -Multumesc!