THOMASNu credeam că vor mai exista persoane pe care să le urăsc, după părinții mei,dar se pare că m-am înșelat.
Fata asta scoate ce-i mai rău din mine!Cine se crede ea să se comporte în halul ăsta cu mine?! Nimeni nu a îndrăznit până acum măcar să îmi întoarcă cuvântul, de-abia să mă mai și plesnească.
Se crede mult prea puternică și curajoasă, dar am de gând să îi deschid ochii pentru a vedea adevărul.
O să-și dea seama singură că s-a pus cu cine nu trebuia și mai ales că nu este nici pe departe așa cum crede ea că este.
Trebuie să găsesc neapărat ceva...un plan!
Apare și Katherine în sutien și cu geaca de blugi peste. La naiba! Cine m-a pus să mai ies și cu proasta asta?! Acum cum scap de ea?
- Iubitule! Ai văzut ce mi-a făcut proasta aia? Mi-a distrus frumusețe de bluză pe care am dat 200 de dolari! îmi zice ea cu o voce pițigăiată și total falsă.
- Da,lasă că-ți cumperi alta. Eu trebuie să plec,Katherine.Pa!
-Stai! De ce pleci? Of,măcar să-mi dai mesaj și ne vedem în altă zi,da?strigă ca disperata după mine.
Eu doar ies din cafenea fără a-i mai răspunde.
Cum am zis,trebuie să găsesc neapărat ceva pentru a o distruge pe mucoasa aia...Și cred că știu ce trebuie să fac!*****
Nicolle
După încă 10 minute de mers pe jos,ajung acasă la Sindy. Bat la ușă, iar în prag se afișează doamna Candace, mama lui Sindy,cu un zâmbet cald pe față.
-Nicolle! Ce faci,puiule?mă întreabă ea în timp ce îmi sărută obrajii.
- Bună ziua, doamnă Candace!o salut eu afișând un zâmbet mic,dar sincer. Bine,mulțumesc! Dumneavoastră?
- Tocmai făceam niște fursecuri, iar tu ai venit la țanc pentru a le degusta și a-mi da o notă!îmi zice în timp ce-mi face semn să intru în casă.
- Voi fi onorată! zic eu și izbucnim amândouă în râs. Ăm,Sindy este acasă?o întreb eu când ajung în living.
- Petrecăreața doarme dusă. A ajuns acasă la 3dimineața. Oricum,îți mulțumesc că l-ai rugat pe Matt să o aducă și pe ea. Eu doar în voi am încredere, știi doar!
Ce am făcut? Ok,poate că am băut eu puțin, dar sunt sigură că-mi aminteam dacă îl rugam pe Matt asta.
-Oh...sigur! Da,stați liniștită! Îmmm, parcă miroase a ars? Sau s-au ars fursecurile? mint eu pentru a schimba subiectul.
-Oh,Doamne! Fursecurile mele!!!începe ea să țipe și să alerge prin casă.
Eu urc la Sindy pentru a o trezi. E deja ora 5 după-amiază,a dormit destul!
Deschid ușa încet, iar apoi mă arunc direct peste ea,țipându-i în ureche:
- Trezirea petrecăreațo!
-Ohhhh! Vai de capul meu! zice aceasta cu vocea stinsă.
-Hai! Cine te-a pus să petreci până la 3 dimineața?
-Nicolle?se ridică ea dintr-o dată, aducându-mă cât colo.
-Auch! Fato,și acum ești beată?o întreb eu frecându-mi fundul.
-Nicolle, unde ai dispărut azi-noapte? Te-am căutat peste tot. De sunat nu mai zic!
-Acasă. Mă plictisisem să vă mai aștept și am plecat,iar telefonul, draga mea prietenă, speram să fie la tine!
-La mine? De ce la mine?
-Pentru că l-am uitat la petrecere. Am crezut că-l vei vedea și mi-l vei aduce.
-Nu am găsit niciun telefon. Oare l-au găsit băieții?
- Nu știu. Nu am trecut pe la ei,mă gândeam să mergem împreună.
- Sunt gata în 10 min. sare ea din pat imediat.
- Văd că te simți mult mai bine.răd eu de ea.
- Da,mi-e bine. Aș fi fost și mai bine dacă ai fi adus cu tine niște cafea,dar mna,halal prietenă îmi ești.
- DA!SIGUR!FIX CAFEA!încep eu să țip nervoasă.
- Ce ai fato? Ho că glumeam!
-Te aștept jos.ii spun în timp ce ies pe ușă și cobor la bucătărie, după miros.
-S-a trezit petrecăreața?mă întreabă doamna Candace.
- Da.spun eu zâmbind,de data asta din politețe.
- Ei bine, și fursecurile sunt gata,așa că abia aștept să văd ce notă îmi dai.
Mă uit cu o privire criminală la fursecurile din care încă ieșeau aburi și înfig mâna în unul,dar imediat îl scap la loc în farfurie fiindcă frigea foarte tare.
-Nicolle, te-ai fript? sare repede doamna Candace de pe scaun.
-Stați liniștită, doar m-am înroșit puțin.
-Draga mea,trebuie să aștepți să se răcească.
-Observ...
Dar imediat coboară și Sindy,care își sărută mama pe obraz.
-Unde plecați fetelor? Credeam că stați acasă în seara asta. V-am făcut și fursecuri...spune doamna Candace supărată.
- Ne ducem doar până la Chriss, mamă! Nicolle și-a uitat telefonul aseară la el.ii explică Sindy.
-Da,dar promitem că ne întoarcem repede, abia se răcesc fursecurile. adaug eu.
- Bine atunci. Să nu stați mult.
- Da,bine,pa! țipă Sindy din ușă.
-Deci, Matt te-a adus azi-noapte? o întreb eu pe drum.
-Da,el nu băuse și mda...
-Înțeleg...și eu l-am rugat,hă?
-Da,fiindcă ești o prietenă minunată! îmi zice ea cu ochi de cățeluș.
-Parcă mai devreme eram halal prietenă...
-Hei, glumeam doar!
-Și eu!
După vreo 20 de minute de făcut mișto una de cealaltă, am ajuns în fața ușii lui Chriss. Bat la ușă de vreo 5 ori,până să iasă Chriss la bustul gol și cu o față somnoroasă. E clar că dormea.
-Nicolle?! zice el foarte mirat,mai mult ca o întrebare.
-Da,bună! Ce faci? întreb eu ca idioata neștiind ce să zic. La cum arată cred și eu...
-Ăm, bună...tocmai ce mă trezisem, tu? Adică voi!spune când observă că e și Sindy cu noi. Scuze Sindy, nu te-am văzut!Bună!
-Îhm...observ.zice ea uitându-se la mine și rânjind.
-Am venit după telefonul meu! zic eu dintr-o dată,rușinată din cauza lui Sindy și din cauza priveliștii.
-Telefonul tău? întreabă Chriss cu o sprânceană ridicată.
-Exact. zic eu.
-Oh,ok...păi intrați! Scuze,sunt cam adormit și nici cafea n-am băut...pe bune, ce au toți cu cafeaua?!
-Poate îți face Nicolle una.o aud dintr-o dată pe Sindy.
-Vezi să nu. și mă ia gura pe dinainte. Ambele priviri s-au întors spre mine. A lui Sindy era mirată, iar a lui Chriss era încruntă.Ăm, zic asta fiindcă habar n am să fac cafea. încerc eu să mă scot.
-Unde ți-ai lăsat telefonul?întreabă Chriss.
-N-am nicio idee! Cred că în living, fiindcă acolo am stat mai mult.îi răspund eu.
-Ok,păi căutați-l. Eu merg să fac un duș.
-Bine...ii zic eu uitându-mă la Sindy care căuta ceva cu privirea.Îhm!îmi dreg eu vocea. Te uiți cumva după telefonul meu? Fiindcă nu-mi amintesc să fi zis că l-am lăsat pe scări.
-Ah,nu pe scări?întreabă ea panicată.
-Nu,nu pe scări.
-Atunci unde?
-În li...dar nu apuc să termin, că Matt își face apariția coborând scările, chiar cu telefonul meu în mână și bineînțeles, la fel ca și Chriss, la bustul gol.
-Ați venit cumva după ăsta?întreabă el rânjind ca un idiot.
-Telefonul meu!țip eu.
-Matt!o aud și pe Sindy țipând. Ei bine,acum îmi dau seama ce căuta ea de fapt...o să am o discuție serioasă cu ea.
-Iar cea cu cel mai bun răspuns,este, bineînțeles, Sindy! Felicitări, ai câștigat o îmbrățișare! Îi zice acesta apropiindu-se.
-Nu,mulțumesc! se dă ea într-o parte. Ou,deci nu l place? Nu mai înțeleg nimic.
Matt devine puțin încordat și vine spre mine cu telefonul fluturându i în mână.
-Deci,domnișoară...unde ați dispărut noaptea trecută?
-De ce mă întrebați cu toții unde am dispărut? Nu e logic că acasă?!
-De ce așa devreme?
-Pentru mine era târziu.
-A,mă scuzați, am uitat că dumneavoastră intrați la culcare odată cu găinile...
-Ești un prost! Dă-mi telefonul odată!încep eu să țip.
Între timp coboară și Chriss, care de data asta își luase tricoul pe el.
- Ce se întâmplă?întreabă el.
-Nimic,doar vorbeam cu găina asta. zice Matt și începe să râdă. Îl acompaniază chiar și Sindy. Trădătoarea.
-N-am prins gluma.zice Chriss serios.
-Asta pentru că,bineînțeles nici măcar la glume nu e bun.zic eu.
-Păi nu era o glumă! Este adevărul. Ai plecat prima de la petrecere,până și Sindy a mai stat.
-Și care e problema ta până la urmă? Dacă eu așa am vrut?!încep deja să mă enervez.
-Dragă Nicolle...nu vreau să-i dau dreptate cocoșului ăsta care se umflă în pene în acest moment, dar...ai cam pierdut pariul!
Ahhhh, nu! Am uitat complet de asta! Clar să merg la petrecerea asta a fost cea mai proastă idee a mea.
-Offf. Și ce vrei,Chriss? Spune-mi odată ca să scap și de asta.
-Hmmm, păi nu trebuie să mă gândesc prea mult,fiindcă știu exact ce vreau.
-Zi odată!
-Să ieși în seara asta în club cu noi.
-Cu voi??întreb eu deja exasperată. Nu pot! Mâine avem școală. Chiar nu!ripostez eu.
-Îmi pare rău dulceață, dar pariul e pariu. Iar tu...ei bine,l-ai pierdut.
-Nu înțelegi că mâine am școală? Sau vrei să-ți desenez?!
-Las-o Chriss, ți-am zis doar...e o găină. se trezește și Matt.
-Găină ești tu,și nu fiindcă te-ai culca devreme, ci pentru că nu ai creier!îi zic eu extrem de nervoasă.
-Hai Nicolle...Vine și Sindy! Și oricum nu stăm mult, fiindcă și noi avem școală mâine, nu doar tu! îmi zice Chriss.
-Știu, doar că pe voi nu vă interesează.
-Ba bineînțeles că ne interesează. Dar ne interesează să ne și distrăm. Oricum,odată ce ai pierdut pariul nu ai ce să mai faci...
-Ohhh, fie! Să scap odată și de asta și prost cine-o mai face vreun pariu vreodată!
-Foarte bine atunci, la 8 trecem să vă luăm. mai zice Chriss și urcă sus,făcându-ne cu ochiul.
Mare cuceritor se mai crede și ăsta...
Mă uit la Sindy pentru a vedea dacă nu cumva s-a supărat, fiindcă am acceptat într-un fel în numele amândurora, dar de unde? Ea e toată un zâmbet!
CITEȘTI
Iubire Adevărată
Teen FictionNicolle este o fată de 17 ani,pe care viața a încercat-o în cel mai rău mod. Aceasta are un suflet minunat, dar nu vrea să recunoască sau să arate asta. De ce? Pentru că pentru ea nimic nu mai are importanță de când mama ei a murit. Vrea să pară...