Fantezii

Arogantul de pe internet (II)

A spus că continuăm sus, dar eu nu mai vreau. De fapt vreau și nu vreau... Mi-a plăcut atât de mult și aș mai vrea o porție din el. E plin de mușchi și arată că un zeu... Dar caracterul arogant îl strică toate celelalte calității.

- Unde ai dispărut fetițo? Mă întreabă Bea aproape leșinată, dar susținută de Andy care se pare că a ajuns.

- Am fost la baie... Bună Andy!

- Bună!

Arată bine împreună, chiar dacă el este mai mare cu câțiva ani decât ea. Mă bucur pentru ei.

- Ce ai fetițo? Ești roșie... Mai roșie ca rochia de pe tine. Te-a prins unul și te-a futut?

- Beatrice! îi atrage atenția iubitul ei și ea începe să râdă agățându-se de după gâtul lui și luându-l în brațe.

- Ce este pisoi? Hai să îți arăt ceva? Vrei? întreabă sărutându-l, iar el îi pune mâna pe fund.

Îi ia mâna și i-o duce în față, între picioare. Atâta tupeu nu am văzut în viața mea.

- Eu mă duc până sus... Vă las să continuați. Sper doar să nu primiți o amendă pentru că ați arătat filme porno live...

Râd amândoi și continuă să se lingă și să se atingă.

Urc scările încet, întrebându-mă dacă este bine ceea ce fac. Până la urmă este un necunoscut. Cât pot să îl cunosc online... Dar după tot ce mi-a făcut numai necunoscut nu mai este. La dracu!

Ajung în capătul scărilor și îl văd sprijinit de un perete.

Mă uit urât la el, mijindu-mi ochii.

- Vino! îmi spune și îmi deschide o ușă în stânga care se pare a fi un birou.

- Mă întreb câte fete ai adus aici!?

- Nu obișnuiesc să aduc fete aici. E biroul unui prieten, mă lămurește el.

Parcă mă încălzește cu ceva. Mai rău... Le duce acasă și pe mine mă aduce aici.

- De ce gândești atât de mult? Uneori este bine să îți pierzi capul și să faci ceea ce simți!

Oare ce simt? Știu sigur că mă atrage ca nimeni altul și că dacă voi accepta să continui acest joc periculos în care m-a tras o să sufăr pe urmă. Problema este la mine. Mă atașez repede de oamenii, chiar și de cei care nu merită. De aceea nu am avut aventuri până acum.

- Continuăm? întreabă el speranță în glas.

Dacă nu accept mereu mă voi întreba cum ar fi fost dacă. Nu vreau să trăiesc cu regretul. Mai bine sufăr mâine decât să mă întreb mereu cum ar fi fost dacă aș fi acceptat.

Îmi ridic privirea pe care o coborâsem pentru că mereu când am ceva important de gândit nu mă pot uita în ochii celuilalt cu care discut.

Mă apropii și mă trage în brațele lui.

- Nu o să regreți iubito!

Deja o fac, dar e prea târziu să mai renunț. Nu acum, când îl am în jurul meu, când mă atinge cu mâinile lui iscusite.

Mă sărută și mă pierd în vraja lui. Sunt complet fără apărare în brațele sale puternice. Mușchii brațelor i se încordează și mă trec mii de fiori prin întreg corpul la atingerea lor.

Cum poate arată atât de bine? Plin de mușchii... Doamne, apără-mă și păzește-mă de această operă de artă!

Îi dau tricoul jos cu viteza luminii și îi ating abdomenul. E exact ca în pozele de pe internet, parcă mai frumos.