Fantezii

Dușmanii (II)

Irina

Nu îmi mai simt ochii și nici o parte din corp. Am stat trează toată noaptea lângă Robert. Abia spre dimineață a scăpat din pericolul de a muri. Mama și tata sunt pe drum, iar eu simt ca nu mai pot.

Fratele meu era să moară. Fratele meu mai mic, sufletul meu. Lacrimile sunt uscate pe obraji mei. Nu mai am putere să mai vărs nici măcar o picătură.

— Robert, frățiorul meu drag! Fă-te bine pentru mine, pentru mama, pentru tata, pentru Jonny și Rafael. Pentru noi! Te iubim foarte mult!

Iar îmi vine sa plâng când îl vad atât de neputincios. Nemișcat pe un pat de spital și plin de vânătăi pe frumosul lui chip. Cel mai rău ma doare ca toate astea s-au întâmplat din cauza unei fete... O fată care nu este demna de iubirea frățiorului meu! Nemernica a pus sa îl bată doi tipi, unul dintre ei fiind și iubitul ei. Îmi e silă de astfel de femei...

— Scumpa mea! Aud vocea tatei și mă ridic.

Mă duc și îi i-au în brate pe amândoi. Mama începe sa plângă când vede situația în care suntem. Lacrimile încep a-mi curge pe obraji șiroaie.

— Iubita mea, cum s-a întâmplat? Întreabă tata în timp ce mama fuge spre patul lui Robert.

Îi povestesc totul și îl văd cum strânge din pumni.

— Acum cum se simte? întreabă mama.

— Este bine. A depășit pericolul!

Respira ușurată de aceasta veste.

— Doctorul?

— O să vină în curând la vizită.

Mă prinde ora prânzului în salonul în care Robert dă semne de cunoștință.

— Scumpo, du-te acasă și fă un dus, mănâncă și vi mâine dimineață. Acum sunt eu și tata aici!

— Cum să vă las singuri? Nu se poate așa ceva!

— Du-te te rog! Vi mâine! Mă îngrijorează starea ta... Uite, Robert este bine! Nu mă îngrijora și tu, scumpo!

De dragul ei accept și mă duc acasă.

Ajunsă ma pun pe canapea și îmi pun mâinile la cap.
Dacă pățea ceva Robert, nu știu ce aș fi făcut!

Îmi simt telefonul vibrând și îl scot din buzunar.

WILL: Diseară, la ora opt sa fi aici!

Mesajul are atașată și locația...

Nu pot să cred cât de nemilos este, cât de nenorocit... Îmi cere să mă culc cu el pentru că i-a salvat viața fratelui meu! Este atât de imoral și dezgustător.

Nu pot să concep acest lucru! Nu se poate. Nu o sa pot sa fac una ca asta!

Aud un alt bâzâit și mă uit cu teamă la mesaj.

WILL: " Dacă nu ești aici la ora opt o să știu că ești o mincinoasă și o prefăcută! Fratele tău trăiește datorită mie! "

Îmi vine sa plâng, nu știu cum să rezist! Cum o să fac eu asta?

Încep să tremur și vederea mi se încețoșază.

— Nu, nu! Nu o să ai atac de panică! Nu din cauza lui! Ești puternică, el este un nemernic! Un profitor.

Alt mesaj la mai puțin de un minut... Mă uit cu scârbă și citesc în timp ce pielea mi se face de găină.

WILL: " Să te îmbraci sexy! Să scoți ce ai mai bun din arsenal pentru a mă face să îmi dau drumul! "

Închid ochii și respir profund. Nu se poate o nesimțire mai mare. Ce are cu mine? Mereu m-a jignit, mereu s-a uitat cu scârbă la mine... Doar pentru ca sora lui și fratele meu nu mai sunt împreună. Este problema lor, nu a noastră. Eu nu i-am făcut nimic. Ce vină am eu? De ce mă urăște în halul ăsta?