Fantezii

Colegul de factultate (I)

Urăsc facultatea. Sesiuni și nervi interminabili. Astăzi încep anul al doilea al facultății de istorie. Nu cred că o să supraviețuiesc până la finalul celor cinci ani. E mult prea dificil. Mă gândesc să renunț, dar mereu îi mai acord o șansă. Pe lângă că materiile sunt grele, mai avem și niște profesori care par supărați pe viață și ne-o complică și pe a noastă, a studenților.

Am intrat în clasă și observ majoritatea colectivului cum s-a strâns lângă un bărbat necunoscut. Nu l-am mai văzut până acum. Cine o fi? Este atât de frumos, cum rar întâlnești pe aici. Brunet cu ochii căprui și un început de barbă care mă face să salivez la imaginea din fața mea. Bărbații cu barbă sunt idolul meu. Este cel mai important lucru ca un bărbat să aibă barbă. Îl face să pară de o mie de ori mai atractiv.

Întreb și aflu că este noul coleg transferat. Vai de mine... E atât de sexy. Cum o să rezist cu el prin preajmă atâția ani?

- Maya, ai văzut ce bine arată noul coleg? Daniel îl cheamă. Spune prietena mea.

- Este frumușel. Câți ani are?

- E mare. Are 27 de ani. E a doua facultate pe care o face. Este și deștept pe lângă că îl dă frumusețea pe afară.

Interesant. Luiza știe tot ce circulă prin campus. Este cea mai mare bârfitoare a facultăți. De la ea afli orice mișcă.

- E singur? întreb fiind curioasă.

- Da, așa am auzit că ar fi.

Zâmbesc și încerc să nu par interesată.

- Dacă vrei îți fac rost de numărul lui, spune Luiza prinzându-se că mă fascinează noul coleg.

- Dacă faci rost de el îți aduc două tăvi de tarte de la mama.

- Te iubesc! spune și fuge spre Daniel.

Știu cât adoră dulciurile mamei. Am un mic avantaj ca să o stimulez să afle mai repede.

Ziua trece rapid. Fiind prima zi, nu prea avem ore. În drum spre ieșire mă ciocnesc de cineva și îmi cade foaia cu orarul din mână.

- Uite-te pe unde mergi! spun fără a mă uita la persoana care m-a lovit.

- Scuze, nu te-am văzut.
Aud o voce puternică care mă face să tresar și să privesc spre aceea persoană.

Este Daniel. Noul meu coleg de clasă. De aproape arată și mai bine. Are tatuaje... Ține-mă Doamne că mor! Pe lângă că are un corp sculptat, plin de mușchi si vene predominante pe brațe, mai este și tatuat.

- Te-am văzut în clasă. Ești cu mine, nu-i așa?

Sunt cu tine oriunde ai vrea.

Mă holbez la el. Sunt ridicolă, dar este prea frumos ca să fie adevărat.

- Ești ok? Te-am lovit? întreabă îngrijorat văzând că am rămas cu gura deschisa și că nu vorbesc.

Aș vorbi dacă aș putea.

- Mă auzi?

Te aud, te văd. Ești bărbatul visurilor mele.

- Aaa da, sunt bine! Suntem în aceiași clasă, da.

- Daniel Marinescu, încantat! spune și îmi zâmbește.

Are un zâmbet foarte frumos care mă face să mă topesc pe propriile picioare.

- Maya Popescu, spun și întind mâna pe care o prinde imediat.

Atingerea lui îmi provoacă fiori în corp.