Fantezii

Prietenul fratelui meu (I)

Fratele meu Kay mă tot exasperează cu felul lui strict de a fi. Nu vrea să înțeleagă că am crescut și nu mai sunt o fetiță. Am nouăsprezece ani și îmi port purta singură de grijă. Nu am nevoie de bodyguard...

Am înțeles că este frate mai mare și așa sunt frați mai mari, super protectori, dar nici în acest hal. A ajuns să vină să mă ia de la facultate, iar când plec de acasă mă urmărește... Îl omor! Atâția draci îmi face idiotul. Din cauza lui nu am avut nici un iubit... Toți băieți fug de mine când vede pe cine am în spate. Marele boxeor, Kay Morgan... Este cel mai periculos bărbat din cartier, iar eu surioara lui cea mică și neajurorată care nu poate să facă nimic ca să schimbe situația.
Asta nu ar fi nimic, dar tata este la fel sau chiar mai rău ca el... Ambii sunt înalți, plini de mușchi și în stare să ucidă dacă cineva îmi atinge un singur firicel de păr.

M-am săturat de această situație! Sunt adult și am dreptul să aleg ce îmi doresc și ce nu!

Astăzi este ziua fratelui meu si eu sunt nevoită să stau pe scaun sub privirea aprigă a lui și a prietenului său cel mai bun. Nu pot dansa că mă fute careva parcă... Mă simt închisă într-o colivie din care nu pot scăpa.

- Kay, o să ies să i-au o gură de aer! spun eu încercând să scap de ei.

- Nu ieși singură noaptea! Lucas, du-te tu cu ea! spune și mă pasează gorilei ăleia de prieten al lui.

Oftez și pornesc spre ieșire cu Lucas pe urmele mele.

Ies din clubul în care își serbează fratele meu a 26 aniversare și mă așez pe o bordură. Parcă nu mai am nici aer. Situația mă copleșește.

- Ești bine?

- Ți se pare că sunt bine? Mă vezi cumva zâmbind sau râzând? Pot să respir și eu o singură dată fără să îmi sufle cineva în ceafă? răbufnesc în cel mai rău mod, aproape țipând cuvintele.

- Calmează-te! Ce este cu tine? Dintr-o dată...

Mă ridic de jos și mă uit cu ură la uriașul din fața mea. Trebuie să mă uit în sus ca să îl văd. Este extrem de înalt.

- Problema este dintotdeauna! Nu mai sunt un copil! Am 19 ani și pot să îmi port singură de grijă. Nu mi se va întâmpla nimic dacă ies singură din casă sau dacă ies cu fetele într-o seară fără cineva pe urmele mele.

Mă privește cu calm și mă enervează și mai rău.

- Singurele mele momente de libertate sunt doar când merg la baie sau când dorm... În rest sunteți peste tot: Kay, tata , angajații lui, unchiul și pe lângă toți ăștia mai ești și tu! M-am săturat! Sunt femeie și am și eu nevoie de spațiul meu!

Abia acum realizez că m-am apropiat cam mult de el, așa că mă dau mai în spate.

- Asta nu depinde de mine, Laura! Înțeleg ce vrei sa spui, dar nu depinde de mine.

Îmi dau ochii peste cap și mai am puțin și îmi smulg părul din cap.

- Asta nu este viață! M-ați închis într-o colivie de aur și nu îmi dați voie să trăiesc. Nici un băiat nu se apropie de mine din cauza voastră! O să rămân singură și cu o sută de pisici.

Râde și se apropie de mine.

- Dacă aude Kay la ce se gândește surioara lui...

Il plesnesc! Jur.

- La ce? La un băiat, la a avea un iubit? Ce este rău în asta? Voi nu aveți iubite? De ce nu mă lăsați să fiu fericită?

- Băieții nu o să te facă fericită, Laura! Tu o să găsești fericirea în tine!spune degajat, cu mâinile în buzunar.