Fantezii

Foștii (I)

Lena

Situația este futută și răsfutută de cinci ani încoace. De când fratele meu s-a îndrăgostit de sora fostului meu iubit trăiesc un coșmar. Îl văd peste tot! Nu pot sa ma feresc de privirea și prezența lui. Mai ales acum când sora lui a născut al treilea copil. Of... ce o să fac?

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit, îmi iubesc nepoții, o iubesc pe Irina, dar pe Jonas nu îl suport.

Trec peste aceste gânduri și îmi amintesc unde mă aflu. La botezul nepotului meu. Se pare că Irina nu s-a lăsat până nu i-a făcut fratelui meu și un băiețel. Micul Archie este un nazdrăvan care plânge toată ziua. O țin în brațe pe Clara, prima mea nepoată și o admir cât poate fi de delicată. La cei cinci ani ai ei este de o eleganță ieșită din tiparele vârstei. Alte fetițe se joacă prin noroi, țipă, se ceartă cu frați pe jucări, dar ea nu. Ea este diferită. Foarte tăcută și inteligentă. Gândește fiecare mișcare pe care o face și abia ce a împlinit cinci ani. Seamănă leit cu Irina, părul blond și ochii albaștri de o culoare intensă.

De partea cealaltă o avem pe Lora, a doua fiică a cuplului. Aceasta este opusul Clarei. Este năzdrăvană și seamănă cu fratele meu. Ochii negri și parul brunet îi dă o alură specială în contrast cu pielea extrem de albă.

Iar micuțul Archie este o combinație între ochii mamei lui și parul și pielea tatălui său.

Îi iubesc foarte mult. Sunt sufletul meu.

- Dă-mi-o mie pe Clara! Aud glasul celui pe care o dată l-am iubit mai mult decât pe mine însămi, dar pe care acum îl urăsc mai tare decât orice.

- Stă bine aici! spun fără a mă uita la el.

- Trebuie să se facă pozele de familie. Vino și tu!

Adică cum? " Vino și tu! " ca și cum eu sunt ultimul om de pe pământ căzut în derizoriu pentru că așa vrea el.

- Vin, dar la capătul opus de tine! Oricum strici poza!

- Nu eu arat ca și cum am plâns de când m-am născut!

Îl omor! Își bate joc de felul în care arat!?

- Cine vorbea! Cel care arată de parcă e drogat! Sau poate chiar ești! Cine știe!?

- Gura mare ai avut-o întotdeauna! Creierul cum l-oi avea?

Îi arat subtil un semn obscen, fără sa mă vadă Clara sau vreun alt copil.

- Mai mare ca al tău oricum!

- Haideți la poze, îl aud spunând pe fratele meu.

Trec pe lângă el ținând-o de mână pe Clara.

Să nu stea pe lângă mine că oricum a stricat fotografia deja. Simpla lui prezență strică orice.

Când mă gândesc cât de mult l-am iubit și cât am suferit din cauza lui îmi vine să mă bat. Am fost atât de proastă. A fost prima mea iubire și ca orice fată care se află la prima experiență de acest gen am crezut că el este alesul. M-am înșelat foarte tare. M-a părăsit spunându-mi că nu sunt sufucientă pentru el. Și-a bătut joc de iubirea mea.

Cât de ușor se transformă iubirea în ură!

Zâmbesc la poza chiar dacă este aproape de mine. Nu am ce să fac. Mereu o să fie prezent în viața mea.

- Clara! Hai la mami! O strigă Irina pe fiica ei.

Rămân singură. Așa cum îmi și place. De trei ani m-am mutat singură. Nu am mai vrut să le stau pe cap tinerilor căsătoriți. Fratele meu a făcut destule pentru mine. Oricât de mult i-aș mulțumi nu este îndeajuns.