Fantezii

Profesorul

Sofia

Sunt sătulă până peste cap de facultatea asta. Mergeam cu drag înainte, dar de când prietena mea s-a transferat la calculatoare am rămas singură și mă simt din ce în ce mai rău. Cursurile sunt grele și îmi provoacă dureri de cap. Dar care materii nu sunt grele? Toate sunt până la urmă.

Azi am două ore de istorie și din nou o să îl văd pe acel profesor nemernic. M-a lăsat cu restanță încă din primul semestru al primului an. Am acumulat deja două restanțe la acest monstru. La alte materii am peste șapte și la el nu pot să trec decât cu un amarat de cinci și ăla tras de păr. Are ceva cu mine. Cu siguranță! Toții trec la materia lui, doar eu am rămas. Și învăț! Asta îmi este ciudă. Că învăț și degeaba. Nu vrea să mă treacă.

Am început să am prezență maximă la ora acestuia, doar ca să mă treacă cumva. Dar degeaba. Nu o să mă lase în pace...

Stau cuminte în bancă și aștept să vină acest nemernic de profesor. Nu cred că are mai mult de 35 de ani și este neînsurat. Cine să îl suporte? Nimeni!

Urât nu este. Dar nici vreun fotomodel. Are barbă și este plinuț, nu foarte înalt, dar nici foarte scund, poartă ochelari care îl fac să arate un pic sexy, doar un pic.

Intră în clasă și se așează la catedră. Deschide catalogul și face prezența. Când ajunge la mine răstește glasul. Ce pula mea are cu mine? Ce i-am făcut de se comportă așa?

- Prezentă! spun dur, la fel cum m-a strigat el.

Se uită șocat de îndrăzneala mea și îmi întorc privirea. Nu mă uit la un tâmpit care se crede buricul pământului.

Termină de strigat catalogul și mă strigă din nou. Îmi vine să îl omor! O face intenționat.

- Prezentă, spun din nou, dar fără chef.

- Am văzut că sunteți prezentă domnișoară Mihăilescu. Veniți în față, vreau să vă ascult.

Mă belea... Vrea o pu*a. Al dracu să fie. Nu am învățat nimic. Data trecută a spus că astăzi o să ne predea o lecție nouă. Își bate joc de mine!

- Poftim?

- Ce n-ați înțeles? În față, vă ascult din lecție de astăzi!

Mă uit urât și mă ridic din bancă. Ticălos nenorocit.

- Spuneți-mi despre lecția de astăzi.

- Vă spuneam dacă știam că voi fi ascultată!

- Vreți să spuneți că nu ați învățat doar pentru că nu v-am anunțat?!

Se uită de sus la mine și îl înjur în gând de o mie de ori.

- Și ce notă credeți că meritați? mă întreabă superior.

Îmi mușc buza de jos ca să nu spun vreo înjurătură care m-ar costa încă o restanță sau mai rău o exmatriculare.

- Aveți încă un minus la această materie. Dacă o țineți tot așa, nici nu vreau să mă gândesc la viitoarea sesiune ce ve-ți face...

Nu mai spun nimic și mă duc înapoi în bancă.

Ce mă face să tremur de draci este faptul că nu mai ascultă pe nimeni. Nu se poate așa ceva... Își bate joc de mine pe față!

La sfârșitul orei aștept să plece toți și rămân să mă i-au de el. Până aici i-a fost. O să vadă el cu cine s-a pus.

- Domnule Șerbănescu, vreau să discut cu dumneavoastră!