Nu mă lăsa să uit!
Într-o zi,
când fața ta va fi îngropată de amalgamul amintirilor,
la mult timp după ce vei fi plecat,
nu mă lăsa să te pierd și să îți îngrop ochii de onix.
Căci știu că vei pleca și vei lăsa același gol în mine
pe care l-au lăsat atâția.
Probabil au uitat cu ce lopată au săpat groapa din inima mea.
Apoi am uitat și eu de ei.
M-am trezit pustie și cu mici bucăți de inimă
pe care le mai păstram tendențioasă ascunse sub o piatră.
Nu mă lăsa să uit,
căci ție ți-am dat ce a mai rămas din mine:
un suflet atât de șubred și sărac!
Îmi pare rău, dar nu mai aveam nimic!
Fă-mă să-mi amintesc
fața, zâmbetul, ochii, buzele, pielea
când vor sta îngropate
în mormintele amintirilor.
