Nu mă feresc să admit cine sunt.
Sunt pulbere călcată în picioare,
sunt lacrimi, sânge și sudoare.
Sunt fericire și zâmbet,
pagini rupte,inimi pierdute și frânte,
cuvinte rostite aievea în cântec.
Sunt valuri și urlet,
amintiri fără rost,
speranțe uitate pentru tot ce a fost.
Sunt inimă, minte,
frumusețe, blestem.
Sunt stelele roșii
de care mă tem.
Sunt ecoul fierbinte,
străpuns în amurg.
Răscoala pustie,
artistul absurd.
Sunt iederă, rouă,
șarpe și cerb.
Sunt Yang-ul din tine,
și Yin-ul din cer.
Sunt , am fost și voi fi,
o pagină scrisă.
Nu o ființă simplă,
de tine ucisă.
