Unele răni nu dispar niciodată.
Soldat nebun mă credea oricine,
în ochii mei exista doar câmpul de luptă.
Cu arme oarbe ai vrut să-mi iei ce-mi aparține,
dar coloana ființei mele nu a putut fi ruptă.
Vorbești despre idealuri fără să știi ce înseamnă,
scuturi din buze, însă ecoul ți-e mut.
Mintea ta la vicleșug te-ndeamnă,
fugi doar de vise, le crezi de temut.
Pribeagă bătălie ai dus cu mine,
sunt satelit și nimfă, nu Ahile muritor.
Zadar lovești călcâiu-mi cu sulițe andine,
am un talent cu mantie acoperitor.
Cu tine am dus lungă bătălie,
o, spirit orb și amăgit.
Nu știai tu că sufletul nu e prăvălie?
Cu bani nu cumperi un vis rănit.
Am ieșit învingătoare. Îmi țin în mână destinul,
viitorul care nu mai este patronimic.
Rece, vechi și tăcut este acum filmul,
în care tu aveai totul, iar eu aveam nimic.
