Dacă ai fi rămas,
probabil acum nu erai nevoit să scrii
pereți întregi de text pe Facebook
ca un leac de singurătate.
Ai fi rămas și ți-ai fi văzut
rodul răbădării crescând și copiii iubindu-te
și ai fi fost fericit.
Ai fi rămas și ai fi știut că mândria nu lasă loc de îndurare
și că viața în spatele închisorii ego-ului
nu merită trăită.
Totuși, ai plecat
și acum fumezi aceleași țigări ascunse în pipe,
aceleași iluzii că va fi mai bine,
aceleași speranțe că poate nu ai greșit.
Întâlnești aceiași ochi
pe care cândva îi vedeai ca prieteni,
dar care acum nu mai încălzesc partea din tine care
urlă
să fi rămas.
