Aventura

16. La mulți ani!

Peste șapte luni

-La mulți ani, Shay! Te iubim!
Mama îmi spune in timp ce îmi pune in fata o brioșă red velvet, care era preferata mea, și îmi săruta obrazul. Tata și Caleb ma priveau zâmbind, asteptandu-și fiecare răbdător rândul la pupăceală.

-Multumesc! Și eu va iubesc și ma bucur ca suntem in sfârșit toți, împreuna.
Privirea mea se indrepta către Caleb, care s-a prins din prima la ce ma refeream. Chiar dacă vindecarea lui nu a fost ușoară sau liniara, măcar acum e bine și e acasă.
-Vrei sa te ducem noi cu mașina? mama ma întreabă in timp ce începuse sa strângă resturile de mâncare.
-Ăă, nu, nu e nevoie, vine Elle sa ne ia pe mine si Caleb. A spus ca are o surpriza pentru mine.

Aceasta sosi de abia peste 10 minute, dar, totuși in timp ca sa ajungem la ora de psihologie. Mi-am luat paltonul alb și geanta de aceeași culoare înainte sa ieșim pe usa si sa le facem încă o data cu mâna părinților, care păreau mult mai afectivi decât de obicei. Pana la urma, doar o data face fetița lor 19 ani.

-La mulți ani, Shay!! Elle ma întâmpina, fix când ma urcasem in mașina.
-Multumesc!
Aceasta îmi întinse o cutie mică, dreptunghiulara, înconjurată cu o fundița roșie.
-Deschide-l!

Am făcut întocmai. Ma simteam extrem de prost atunci când cineva îmi cumpara cadouri și, mai mult decât atât, când cineva astepta sa le ofer reacția la cadourile primite, dar... pentru persoanele potrivite ma puneam in situații neplăcute.
In cutia mică era un set de caligrafie, având un stilou cu pana, doua penițe de schimb și un borcănel mic cu cerneala. Am simtit instant ochii cum îmi lăcrimează, iar reacția nu era deloc forțată, cum de multe ori a fost, pentru a nu-mi răni persoanele dragi. Adevarul e ca iubeam ce primisem.
-M-am gândit ca se potrivește noii tale îndeletniciri, aceasta spune, după ce îl saluta și pe Caleb și pornește de pe loc.
-Este perfect, Elle. Îl iubesc. Și pe tine.

Ajunși la liceu, ne-am luat la revedere de la Caleb și noi am început sa mergem ușor către sala unde aveam psihologie. Deși au trecut atatea luni, inima încă îmi bate tare înainte de fiecare ora de psihologie. Relația dintre mine și Harry era... normala, momentan; bineînțeles, cât de normal poți sa te comporți cu cineva pe care l-ai iubit și pentru care vei avea mereu sentimente. Era genul ăla de normal.
Cu toate astea, ceva nu se simtea in regula atunci când știam ca am sa-l văd.

-Fetelor!

Am auzit vocea lui Parrish din amalgamul de elevi care se înghesuiau pe hol, iar când ne-am întors privirea in direcția sunetului l-am văzut cărând un buchet de trandafiri roz, amestecați cu bujori de aceeași culoare. Preferatele mele.

-La mulți ani, Shay! acesta spune, oferindu-mi buchetul și sărutându-ma scurt pe obraz.
-Multumesc! Nu trebuia sa te deranjezi.
-Te rog. Nu e niciun deranj pentru prietena mea.

Măcar lucrurile între mine și Parrish stăteau bine; după ce am discutat intens și in detaliu despre ce s-a întâmplat între noi in sâmbăta aia care ne-a adus probleme(nu doar pentru mine și Parrish, din câte îmi amintesc) si după ce i-am explicat ca nu pot avea o relație in momentul de fata, am cazut de comun acord ca suntem mult mai potriviți ca prieteni si ca era păcat sa aruncam la gunoi toți anii noștri de prietenie. Așa ca după o mică perioada, de o luna sau ceva in genul, in care au fost putin ciudate lucrurile între noi, totul a revenit la normal si ma bucur enorm pentru asta. Inima îmi era îngreunată de fiecare data când îmi aminteam de sambata aia ghinionista.

I-am zâmbit larg in timp ce admiram buchetul, lăsându-ma învăluită de mireasma florilor. Habar n-am unde o sa pun chestia asta.

-Shay! Când urmează sa apara următorul capitol?