Aventura

5. Reguli

Hei,dragilor! Va multumim ca sunteti aici cu noi si sper sa va placa acest capitol,de aceea am sa va rog sa comentati(si de bine si de rau),sa votati si sa share-uiti daca v-a placut! ^^ Un gest mic,dar care ne-ar ajuta mult. <3

Kisses A&M <3

PS. scuzati eventualele greseli!

- Shanon, taca-ti fleanca, ma intrerupe el si se pare ca am revenit la domnul Boss Styles. -Vom vorbi despre asta maine, acum lasa-ma sa te conduc acasa,spune si isi scoate repede sacoul de pe el, asezandu-l pe umerii mei.

-Acasa? dau eu voce gandurilor mele, vazand ca acesta a incetat sa mai vorbeasca. -Si ce se presupune ca ar trebui sa le spun parintilor mei? Ca am venit cu profesorul meu de psihologie dupa ce m-a salvat de la un posibil viol, in loc sa vin cu Parrish, cu care m-am certat pentru ca a vrut sa ma sarute, iar eu am refuzat, din nou?

Am luat o gura mare de aer dupa monologul meu, se pare ca imbratisarea lui mi-a inlocuit starea de moleseala de mai devreme, umplandu-ma de energie.

Abia cand Harry si-a incruntat sprancenele mi-am dat seama ce tocmai am spus.

Gura mare ce am.

-Nu am vrut sa spun...

-Parrish a incercat sa te sarute?! mi-o taie el nervos, apropiindu-se de mine si privindu-ma atent in ochi, felinarul de afara dandu-i o alura infricosatore, dar si al naibii de sexy.

-D-da. Vocea mea era atat de joasa, incat abia daca am putut sa ma aud eu. Insa mi-am dat seama ca oricat mi-as fi dorit sa nu o faca, Harry a auzit raspunsul meu si a pufnit ironic, scuturandu-si capul ca si cum ceea ce auzea era imposibil.

-Stiam eu ca viermele ala o sa se bage pe sub pielea ta, zice el si isi trece o mana prin par, inca dand din cap.

-Stii ca este prietenul meu inca din clasa a 9, nu? il intreb.

-Prieten in ce sens? Iubit?

-Ce?! Nu! Doamne, Harry, ce este in neregula cu tine? Ti-am spus deja ca intre mine si Parrish nu e nimic.

-Bun, pentru ca nu te merita.

Poftim?

-Scuza-ma? tonul meu deja crescuse, si am folosit putin din modul rece de a vorbi al domnului Styles in timp ce imi arcuiam o spranceana si aveam o mana in sold. Devin destul de buna la asta. -Atunci, spune-mi tu, cine ma merita?

-Shanon, nu incepe. Am zis ca astazi seara nu vorbim despre problemele noastre.

-Da, la fel cum ai zis si ca trebuie sa incheiem orice socoteala, buza mea superioara s-a ridicat putin in semn de dezgust si l-am privit serioasa, asteptand sa zica ceva, insa el doar statea si ma privea. -De ce m-ai salvat, Harry? De fapt, mai bine zis, de ce l-ai batut mar pe tipul ala dupa ce m-ai salvat? De ce iti pasa daca era pedepsit sau nu?

-Si ce era sa fac, sa-l las sa te atinga contra vointei tale? raspunde el si se intoarce cu spatele la mine, trecandu-si din nou degetele prin par si oftand apasat.

-Nu asta te-am intrebat! am tipat dupa el cand am vazut ca deja se indeparteaza de mine, venindu-mi sa il strang de gat in momentul ala. Care e problema lui?

-Shanon, aici nu suntem la consiliere personala, incepe el, intorcandu-se brusc si impreunandu-si degetele si incercand sa isi mentina calmul. -Nu trebuie sa iti dau socoteala pentru ceea ce fac si pentru ceea ce nu.

Argh, ma enerveaza atat de tare ca este atat de retinut.

Chiar mi-as dori sa stiu ce gandeste.