Aventura

6.Trezirea la realitate

Hei,dragilor! Va multumim ca sunteti aici cu noi si sper sa va placa acest capitol,de aceea am sa va rog sa comentati(si de bine si de rau),sa votati si sa share-uiti daca v-a placut! ^^ Un gest mic,dar care ne-ar ajuta mult. <3

Kisses A&M <3

PS. scuzati eventualele greseli!

-Ma tem ca nu se mai poate face nimic. Esti exmatriculata. Vocea directorului imi rasuna in timpane, cauzand lacrimi sa imi apara in colturile ochilor si pulsul sa imi creasca considerabil. -Relatia de orice tip cu un profesor este ilegala.

Cuvintele sale mi-au facut lumea sa se prabuseasca,la propriu. Mi-am trecut mainile prin par,tragand tare de radacini si am dat cale libera lacrimilor care oricum stateau deje de prea mult timp ascunse. Orice drum pe care mi-l construisem pana acum, orice viitor de fapt, totul s-a dus naibii, odata cu fericirea si stabilitatea mea.

-Va rog,nu imi faceti asta, il implor printre lacrimi, simtind mana mamei cum se aseaza usor pe umarul meu, in incercarea de a ma calma, insa era doar un lucru care ma nelinistea si mai rau. Gandindu-ma ca ea stie ca omul pe care l-a adus in casa, omul care imi este profesor, omul cu care imi imaginam ca o sa am un viitor, este cel din cauza caruia sunt exmatricula, iar eu motivul pentru care el va fi arestat. -Nu mie,domnule director. Nu am vrut niciodata sa fie asa! Am continuat printre suspine, cu tonul sunand absolut patetic, fiind la un pas de a claca si a se face neauzita in infernul acesta numit liceu. Si mami si directorul, ambii ma priveau cu mila, insa nimeni nu imi intelegea povestea sau nu ma ajuta. Era de parca amandoi voiau sa ma ajute, dar nu ma puteau menaja.

-Nici eu nu am vrut sa fie asa, domnisoara West, dar este prea tarziu. Nu mai este cale de intoarcere. Ti-ai croit singura drumul.

L-am privit cu ura, nepasandu-mi cu adevarat daca ma va dispretui dupa asta, nu e ca si cum ma voi mai intoarce aici. Privirea imi era incetosata din cauza lacrimilor in momentul in care mama m-a tras in bratele ei, cuibarindu-ma la pieptul sau si magaindu-mi usor spatele.

-Shh, incerca aceasta sa ma calmeze, dar nimic nu ma putea calma. Decat el. M-am smucit rapid din bratele ei, un gest care m-a surprins chiar si pe mine. Poate ca eu sunt exmatriculata, dar pe Harry clar nu am sa il las sa intre la inchisoare.

-Esti un... un... i-am spus printre dinti,incercand sa gasesc un cuvant potrivit pentru situatia asta. Am atatea de spus, insa era ca si cum mintea mea nu coopera cu gura. -Esti un gunoi! ma rastesc la el, dand cu pumnul in birou, un gest foarte comun unuia dintre oamenii mei favoriti. Privirea directorului m-a surprins placut,pot sa zic, demult mi-am dorit sa ii spun ceea ce orice elev ar fi vrut.

Doar ca situatia mea era mult mai grava. Sunt neindreptatita pentru ca iubesc.

-Shanon! ma atentioneaza mama, insa nimic nu ma putea opri. Am iesit ca o tornada din biroul sau,alergand cat ma tineau picioarele catre intrarea principala. Sper ca n-au ajuns deja la el. Corpul imi era slabit, nu stiu de ce, insa pot sa jur ca picioarele o sa imi cedeze in orice secunda.

Ca prin minune, intrarea principala mi-a aparut direct in fata si acolo era,vorbind cu doi politisti. Inima mi-a zguduit corpul si am incercat sa alerg cat pot de repede spre el, insa ceva nu ma lasa. Era ca un zid invizibil intre mine, Harry si cei doi politisti.

-Domnule Styles, sunteti gasit vinovat pentru intretinerea relatiilor sexuale cu o studenta Avem mandat de arestare, unul dintre ei spune, in timp ce scoate o pereche de catuse. Desi se aflau departe, vocile lor sunau atat de tare, incat imi simteam timpanele zgariate la propriu. Am zbierat cat m-au tinut plamanii, insa se pare ca nici macar nu m-au auzit. -Trebuie sa veniti cu noi la sectie.