Aventura

15. Ramâi cu bine

-Îmi place la nebunie, Zayn.

Ochii îmi erau lipiți de ziarul din mâna mea. Ma uitam la rubrica ce avea scrisă mica povestioara și nu-mi venea sa cred ca autoarea ei eram chiar eu.
-Ma bucur foarte tare, Shanon, acesta îmi răspunde, oferindu-mi un zâmbet asigurator. -De astăzi vor fi puse la dispoziția celorlalți elevi, deci de astăzi va începe și cariera ta de scriitoare.

Am ras ușor la comentariu lui, in timp ce luam o înghițitura  din cafeaua pe care acesta mi-o pregătise. Am decis sa ne vedem iarăși înainte de începerea orelor, vineri, înainte ca ziarul sa fie pus in circulație pentru ca a zis ca vrea sa fiu prima care o sa-l vadă. Am acceptat, deși reticenta, pentru ca știam ca e foarte posibil ca și Harry sa apara pe aici și nu vreau sa ii văd fata. Dacă as putea, l-as face sa dispară din scoala asta, dar nu am astfel de putere.

-Îți multumesc mult încă o data, dacă nu te-ai fi ținut de mine nu stiu dacă as fi făcut vreodată pasul asta, i-am zis. -E greu sa te expui ca scriitor, chiar și intr-un loc atât de neimportant cum e ziarul liceului.

-Shanon, nu mai spune asta, acesta începe, afișându-și zâmbetul orbitor, de Oscar. -E o reușită imensa, chiar dacă încă nu simți asta.

Acesta începuse sa-mi mângâie umărul, in semn de îmbărbătare, dar doar pentru doua secunde, însă chiar și așa... am urat contactul dintre noi, dar am decis sa nu ii dau prea mare importanță, probabil era doar in capul meu. De când cu incidentul cu Harry, nu mai suport nicio întrecere de măsura între ceea ce ar trebui sa fie o relație profesională, platonică și una amoroasa sau de prietenie. Mișcarea asta continua între cele doua planuri a fost greșeala mea cea mai mare încă din prima zi de liceu, când am acceptat cartea de la Harry care, in adâncul meu, știam ca nu va veni fără obligații. Așa ca și pe Zayn am sa-l tin "la o lungime de brat", sa zic așa.

Ca tot vorbim de lup, momentul nostru a fost intrerupt de Harry care intra încrezător pe usa salonului profesorilor.  Imaginea sa mi-a făcut instant sângele sa îmi fiarbă in vene și pulsul sa crească, odată cu nervozitatea. Așa cum spuneam, am acceptat eventualitatea ca el sa apara aici, dar asta nu însemna ca nu ma scotea al naibii de tare din pepeni venirea lui. Cred ca și Zayn observase încordarea mea pentru ca ne privea curios, când pe mine, când pe Harry.

-Buna dimineața, acesta spune, intr-o premiera in care se decide sa salute primul. Am pufnit ironica încă de la primul sunet pe care l-a scos pe gura. -Voi nu dormiți niciodată? acesta ne privea întrebător, oarecum arogant și superior. Mi-am mutat privirea in jos, către ziar, ca sa îmi abțin instinctul de a-mi da ochii peste cap. Ingamfatul naibii.

-Buna dimineața și tie, Harry, Zayn îl saluta. -Nu dormim când e treaba de făcut. Astăzi apare prima ediție a ziarului liceului din anul acesta, așa ca eu și Shanon am avut de rezolvat multe.

Eu in continuare priveam in jos, sperând ca dacă eu nu ii văd, nici ei pe mine; asta pentru ca îmi doream atât de tare sa dispar din sala aia, iritabilitatea mea era la cote maxime și simteam ca nu ma pot controla. Nici nu îmi găsisem cât de cât voința de a-l saluta pe Harry și cred ca păream atât de nepoliticoasa in momentul de fata și probabil și lui Zayn ii ridicam semne serioase de întrebare, dar nu ma mai interesa.

-Hmm, înseamnă ca e o zi mare pentru domnișoara West. Nu am decât sa te felicit.

Acesta spune, făcându-ma sa îmi ridic fulgerător privirea către el, privindu-l criminal pe sub sprancene. Îmi tremurau mâinile de la emoțiile copleșitoare pe care le simteam, o parte din mine era atât de nervoasa pe el, iar cealaltă parte voia sa se ducă acasă și sa își petreacă restul zilei in pat, plângând.  Uram ca așa ajunsese relatia dintre noi, dar mai tare uram tupeul intr-adevăr fantastic de care dădea dovada Harry, ținând cont de ce se întâmplase între noi miercuri, n-ar fi trebuit nici sa sufle in fata mea.