Premier amour

3."Într-o zi ne vom căsători"

     Sunt înconjurată de o liniște exagerată si simt vag o esență lemnoasă. Lumina este neclară iar căldura provocată de acest pat, mă face sa mă simt confortabil. Gem înfundat, în timp ce mă răsucesc de cateva ori in finețea cearsafului. Deschid ochii, pleoapele fiindu-mi grele iar imaginea tulbure. După câteva secunde, lucrurile prind contur însă nimic nu îmi pare familiar. Înca întinsă pe o parte privesc camera, pe cât posibil. Încăperea este spațioasă și incredibil de senină, mobilată modern în nuanțe de maro si bej. Fereastra ce coboară din tavan până în podea îmi dezvăluie o panorama a orașului, de la înălțime. Clădiri uriașe din sticla prindeau strălucire sub privirea blândă a soarelui de dimineață.

      Brusc, mintea mi-a fost invadată de faptul ca nu sunt în camera mea cu design francez, apărând o ușoară neliniște înăuntrul meu. Observ pe mica noptieră o plăcuță aurie, lipită de unul dintre colțuri,inscripționată cu numele hotelului în care mi-am petrecut noaptea.

Mandarin Oriental Miami

      Totul se dezmorțește iar ochii asemenea ciocolatei imi reapar în gând, trezind amintrile din noaptea precedentă. Cu corpul greoi mă ridic în șezut, lăsând tot odata materialul ce ma acoperea să se strângă in pliuri la baza șoldurilor, dezvelind pieptul gol. Inima o ia la goana iar nodul ce mi-a aparut in gât devine ușor dureros, atunci cand ochii mi se izbesc de imaginea lui Fulcanelli. Stă nu foarte lejer pe un fotoliu bej, cu coatele sprijinite pe genunchi iar degetele împreunate în fața gurii înfiorător de senzuală. Îmi ardea pielea cu privirea, creându-mi o senzație inconfortabil... de plăcută.
În starea vulnerabila în care mă aflam, cu multa forța psihica si mai deloc fizică, apuc cu degetele tremurânde marginile cearsafului și acopăr câtă piele pot, păstrând contactul vizual!

     - Azi-noapte nu erai așa rușinoasă.
     Zâmbetul de pe fața lui fiind imens și denotând aroganță, în orice secundă.

     - Eram beată, mormăi jenată și îmi duc mâna spre tâmplă.

     - Nu erai chiar atât de beată.
Poate doar puțin amețită.

      - Bun, și?
     L-am repezit puțin, în speranța, că poate se va opri.

      Își lasă corpul sa se afunde in fotoliu părând complet relaxat. Avea un zambet superior, deloc impresionat de mârâitul meu. Acum este prima oara cand îl văd zâmbind și este ceva imposibil de frumos. Chipul îi era luminat iar ochii îi licăreau. Însă doar atât. Nimic nu trăda mai mult.
      Nu voia să se deschida in fața mea, în niciun mod, fapt ce nu avea de ce să mă ofenseze. Până la urma urmei a fost doar o noapte împreună, nu avea obligații, dar tot frustrant era. Să îmi zguduie încrederea de sine, părerea ce o aveam despre mine. Mereu am știut ca sunt o femeie puternică, ce poate intimida, ce poate fi seducătoare, o scorpie dar si un om de încredere. Obișnuiam să spun și că pot citi oamenii fără prea mult efort, însă cineva mi-a demontat această convingere, brutal.

      - Cum te simți? mă întreabă privindu-ma lung, cu o voce îngrijorată.

      - Vreau să fac un duș, te rog, îngaim cu privirea în jos, strângând ochii. Nu știu care ar fi cauza, dar o usturime crunta îmi înconjoară privirea.

       Îmi îndrept spatele atunci cand îl aud mișcându-se și îl văd asezandu-se pe marginea patului, sprijinit în mâini. Ochi in ochi. Îi simțeam mirosul,un cocteil amețitor compus din gelul de duș și propriul său condiment- mai bun decat orice Cosmopolitan. De ce eram atât de slabă și ușor de afectat? Era un alt barbat, ca oricare altul.
       Mă mint singură. E primul bărbat care m-a fascinat și impresionat după Arthur. Atitudinea aroganta și dominatoare, exact asta are si el, asta m-a atras. Încet, chinuitor de încet, elimină spațiul dintre noi, într-un final atingandu-mi în treacăt buzele cu ale sale. Voiam atât de mult sa îl sarut.