Premier amour

6."Te joci cu focul, Daiana"

  - media: Arthur Bass

    Apa din piscină a putut să îmi pună simțurile în mișcare în această dimineață. Rece și înviorătoare. După seara tulburătoare de ieri și durerea de cap insuportabilă cu care m-am trezit din cauza plânsului excesiv, am folosit timpul liber dinainte de amiază pentru a mă pune pe picioare.
     Nu obișnuiesc să beau cafea de obicei, dar astăzi am gustat una, singură. Din câte am înțeles, fetele erau la cumpărături iar tata la birou. Mă bucuram de liniștea casei și turele de bazin alerte. Toată pacea interioară pe care reușisem să o plasez cu grijă, se spulberase, noi valuri de diferite emoții tropăind acum în sufletul meu. Tocmai când mă pregăteam să ies pe uscat și să permit pielii mele să prindă puțină culoare în lumina soarelui, observ silueta unui bărbat dincolo de geamul de la sufrageria noastră, de unde avea acces spre întreaga curte din spate.
     Urmez planul inițial și mă îndrept spre sezlong, cu pași mici și legănați, trecându-mi leneș degetele prin părul ud. Îl recunoscusem pe Marc. Nu aveai cum, de fapt, să uiți un astfel de fizic. Privesc atent în direcția lui doar pentru câteva momente, iar apoi mă întind cu fața spre soare. Nu cred că a mai durat mult și aud cum ușa glisantă este deschisă, iar zgomotul unor pantofi se aude pe asfaltul aleei.
Am numărat 9 pași, până când umbra corpului său masiv acoperă sursa de lumină.

      - Ce faci aici? îl întreb cu ochii încă închiși și încercand să fiu indiferentă.

       - Mă bucur de priveliște.
   Deschid ochii și îi analizez privirea încantată și colțul abia ridicat al gurii, amuzată de tentativa lui de a fi seducător. Încerc să-i știrbesc imaginea acum, fiindcă bietul, chiar era seducător. Poate m-aș fi simțit jenată de prezența lui altădată, atunci când aș fi purtat acest costum de baie incredibil de frumos și minuscul, dar privind circumstanțele în care ne-am întâlnit, pot fi doar mai încrezătoare. Și arogantă.

      - Păi, memorează fiecare detaliu și fii sigur că n-ai să uiți, că doar cu privitul vei rămane.
    Revin în capul oaselor și îmi ridic capul spre el.

      - Ai uitat că deja știu fiecare părticică din tine?
    Are o poziție degajată, cu mâinile în buzunarele pantalonilor de stofă și un zâmbet arogant pe față. Nu știu de ce am simțit că aceste cuvinte vor să aibă alt înțeles, înafară de cel intim.

       - Ai de gând să mă urmărești acum? tonul meu este batjocoritor, dar doar din cauza frustrarii pe care mi-o creează fiind arogant. Ce cauți la mine acasă?

       - Dacă nu vin eu, știi că tot tu tot m-ai căuta.
     Mi-am dat ochii peste cap și mi-am încrucișat brațele sub sâni, așteptând explicația ce simt ca are să urmeze.

       - Dar acum nu am venit pentru tine. Am venit împreună cu tatăl tău pentru a pune la punct ultimele detalii privind petrecerea de diseară. Tu ai fost doar un bonus, termină rânjind.
     Am procesat rapid cuvintele pe care le-a spus și nu se lega nimic în capul meu. Ce petrecere? Știu toate petrecerile pe care le susține anual familia mea dar acum nu este perioada niciuneia. Dar îmi amintesc vag că mama mi-a transmis prin Gloria, doamna ce are grijă de casă, că ar trebui să fiu gata la o anumită oră, nu fusesem atentă și pentru ce.

      - Petrecere organizată pentru?

      - Pentru celebrarea noului proiect la care vei lucra, pentru legarea unor conexiuni, diverse. Va fi ceva restrâns, totuși.
     Ce bine. Nu aveam starea necesară pentru ceva exagerat. Însă gândul că voi da ochii cu Arthur, din nou și probabil cu logodnica lui, nu mă liniștește deloc. Nu-mi doresc alt incident în prezența lor.

        - Și bănuiesc că ai nevoie de o parteneră, afirm mai mult decât să-l întreb. Cu siguranță îmi trebuie un partener pentru diseară și nu m-ar deranja să merg cu el. Dar trebuie să pară că și el vrea asta.
Marc a chicotit.