Premier amour

8."Chiar nerăbdătoare"

    Acum am o dimineața relaxată și liniștită, după mult timp. Mă las mângâiată de briza răcoroasă specifică orei și respir aburii cafelei cu lapte, pe care o beau pe balconul camerei mele. Aștept fiecare mișcare ce are să se arate în cartierul nostru, momentan liniștit. Liniște ce era și în reședința Russell, Blanca înnoptând în apartamentul pe care-l are împreună cu Ben iar părinții mei asumându-și rolul de bătrani epuizati după noaptea trecută.
    Epuizată aș putea spune că sunt și eu. Gândul ce îmi fuge la Marc și timpul petrecut împreună, mă face să zâmbesc și să simt că sufletul mi se strânge. Am apucat să dormim doar câteva ore, eu insistând să ajung devreme acasă.
    M-am simțit atât de bine, atât de atent privită și alinată, încât acum nu resimt niciun gram de oboseală propriu zisă sau regret. Niciun pic de regret, așa cum m-aș fi așteptat. Iau o gură din cafeaua potrivită ca și temperatură și mă gândesc, dacă eu chiar pot fi capabilă să încep ceva nou. Dacă eu într-adevăr mă pot desprinde de trecut și să fiu liberă pentru altceva. Pentru alte dezamăgiri, pentru alte săruturi, pentru alte gânduri, alte responsabilități, pentru ceva complet diferit și bun pentru mine. Dacă pot să îmi acord șansa pentru a fi mai împlinită și cred că pot. Cu răbdare și atenție.
    Am să aleg cea mai bună variantă, de acum, pentru mine. Nu cea corectă, cea bună. Fiindcă până acum am ales ce mi s-a părut a fi corect, în final dovedindu-se ceva greșit și dăunător vieții mele. Iar toate astea datorită lui Marc, pentru curajul și bună starea pe care mi-a oferit-o în orice secundă.

- Bună dimineața, frumoaso.
    Aud vocea mamei și îi simt atingerea blândă pe creștetul capului. Nu am auzit niciun zgomot ce m-ar fi putut avertiza inainte de prezenta ei.

- Bună, mamă, mă întorc spre chipul ei și îi zâmbesc mieros.
    În comparație cu alte femei care se află la vârsta ei și nu acordă atâta importanță aspectului, mama se prezintă impecabil. Cu bucle șatent închis proaspăt pieptănate, tenul hidratat și halatul din satin ce îi acoperă cămasa de noapte, este pregătită să controleze o nouă zi. Radiantă, liniștită și asigurată de viața pe care o duce, Rebecca Russell nu a știut niciodată ce înseamnă o viață grea. A intrat în contact cu oameni influenți și situații ce i-au format abilitățile ce o definesc astăzi ca o femeie puternică.

     - Tatăl tău mi-a zis că aveți o ședință peste puțin timp, am venit să-ți amintesc. S-a sprijinit de balustrada balconului, cu brațele încrucișate la piept și cu un zâmbet curios de mare. Nu îmi povestești cum a fost aseară? a pus întrebarea capcană.

     - A fost draguț. Marc e o companie plăcută, am luat o gură de cafea dupa ce i-am spus un mic detaliu. Nu am vrut să par prea entuziasmată.

      - Pare mai mult decât o companie. Ar trebui să-l anunț pe tatăl tău că avem un potențial iubit pe listă?

- Nu, nu, nu! În niciun caz, mamă! Nu vreau ca tata să afle ceva despre Marc. Știu că poate bănuiește ceva, dar în niciun caz nu trebuie o confirmare.
    Mi-a aruncat cea mai critică privire. Știe că tata poate deveni mult prea protectiv în privința mea sau a Blancăi, știe că acum mă pot descurca singură iar eu știu că sigur mă va acoperi. Doar gândul că tata poate crede că este ceva mai mult între mine și Marc, îmi poate provoca o migrenă.

- Știi că trebuie să ai grijă, frumoasa mea. Trebuie să fii atentă în privința faptelor pe care le faci în public față de Marc sau familia Bass.
    Mi-am dat ochii peste cap, fără să vreau, doar că am auzit cuvintele acestea dojenitoare de milioane de ori înainte. Sunt conștientă de tot ce pot face rău și voi avea grijă.