Premier amour

5."Scumpa mea"

  - media: Daiana Russell

    Astăzi eram invitați la cină, ținută și organizată de familia Bass. Nu pot spune că este o povară, fiindca întotdeauna am avut o legătură frumoasă cu părinții lui Arthur. La fel și cu mezinul familiei, Ben. Dar totuși, prezența fostului meu iubit, nu îmi ajuta starea de spirit.
    Tot ce aveam de făcut, pentru a trece cu bine de această seara, era să arăt decent și să fac față comentariilor despre trecutul nostru, prezent sau viitor, dacă vor exista.
    După ce femeile Russell au fost gata, iar tata se plictisise de paharul de tărie pe care îl jonglase, cat timp am fost așteptate, am traversat strada către reședința Bass.
    Aceeași imagine pe care o știam din adolescență. O vilă dichisită, asemănătoare cu restul din cartier.
Am fost întâmpinați încă de la intrarea în casă, de către Leah și John.
Se putea observa trecerea anilor peste cuplul Bass. Ce-i drept, doar de un ochi fin. Leah purta un machiaj fin și o ținută exemplară pentru o gazdă ce își dădea interesul. Bătrânul Bass, ce aducea izbitor cu cineva drag mie, își purta atitudinea de cuceritor galant, îmbracat într-o cămasă descheiată la primii nasturi. Unul lângă altul, un cuplu pe care l-ai admira oricând.

- Daiana, esti minunată! Ți-au fost de folos italienii, se pare.
Se aplecase spre mine, ca și cum ăsta ar fi secretul nostru, doar că toată lumea îl auzise.
    Leah era o persoană bună, când și cu cine își dorea. Avea prostul obicei de a spune lucrurilor mult prea pe nume. Îți putea pica greu lucrul acesta.

- John, nu-i așa că e divină? se întoarce către soțul ei și caută confirmare. Poate în alte circumstanțe, m-aș simti flatată, însă acum simt o mică presiune.
Bass își trece rapid privirea peste picioarele lăsate la vedere de către rochia din satin verde, ce am ales să o port astazi, și încuviințează spre nevastă-sa.
După alte câteva alte politețuri, eu cu familia mea, suntem conduși spre sufragerie. O masă din lemn alb, înconjurată de scaune cu spătar înalt și tapisat, decorau centrul camerei. Pe masă domneau porțelanuri și tacâmuri scumpe. Era totul elegant. Și deloc așa cum țineam eu minte.
De nicăieri, apare Ben. Ne salută părintii, apoi își cuprinde logodnica în brațe și o sărută. Sunt atât de frumoși împreună, iar Blanca atat de fericită, încât aduce bucurie în ochii tuturor.

- Luați loc la masă, dragilor! primim invitație din partea lui Leah.
Mă așez între mama și Blanca, în fața noastră ramânand 2 locuri libere. Lipsea Arthur. Pentru un moment am simțit că poate o să mănânc relaxată.

       - Mai așteptăm pe cineva și vom putea începe!
    A anunțat Leah, zâmbind și făcându-mi cu ochiul.

        - Până atunci, serviti un pahar de șampanie, spune și indică spre tava ținută de o doamnă cam pe la vârsta a 2 a.
    Până la urmă avea să apară și Arthur. Am luat o gură din șampanie. Avea un gust dulceag și înțepător.
     Nu cred că s-au schimbat mai mult de câteva mici dialoguri și ușa de la intrare s-a auzit. Leah se ridică ca arsă de foc și se îndreaptă spre hol.

        - Trebuie să fie Arthur, șoptește înainte să plece.
    Aveam puține emoții, mi-am luat o poziție statuară, cu paharul încă în mână și eram gata să dau ochii cu tânărul ce mă pune pe jar.
     Prima intrată a fost Leah, cu aceeași față zâmbitoare și falsă, urmată de Arthur și într-un final, de o femeie blondă. Iubita lui, a fost simgura presupunere pe care am putut să o fac.
Arthur a salutat bărbații printr-o strângere de mână, între timp blonda necunoscută mie, a rămas pe loc lângă Leah. Era una dintre cele mai frumoase femei pe care le-am văzut, iar în mica mea carieră de modelling, am văzut destule.
       Purta o rochie crem, cu un decolteu generos spre sânii ei potriviți și perfect înghesuiți acolo. Avea un păr superb nisipiu, ondulat în bucle mari, până la umeri. Buzele cărnoase aveau un ruj de culoarea lavandei, ce îi complimenta pielea perlată. Ochii migdalați, albaștri, conturați de genele lungi, cercetau teritoriul. S-au oprit și la mine, la un moment dat, însă au trecut rapid în altă parte. Era perfect poziționată în peisaj, era perfectă lângă Arthur. Îmi doream să fiu ea.