Premier amour

10."La Panther"

- media: Caroline -

    Simțeam cum îmi pulsează tâmplele iar presarea lor cu degetele, nu a ajutat deloc. Senzația de greață m-a forțat să ignor durerea de cap și să mă îndrept spre baia din camera mea.
Aveam mâinile în lateralele chiuvetei și oricât încercam să țin ochii deschiși, pleoapele îmi cădeau grele și pentru câteva secunde, usturimea din jurul lor se estompa. Alcoolul de aseară a lăsat ravagii în urma lui.
Mă bucur doar pentru că nu i-am cauzat prea multe probleme Blancăi și am plecat când a spus că este momentul. Chipul ei, ce nu schița niciun fel de uimire, atunci când m-a luat din brațele lui Arthur a fost ca o palmă peste față. Nu a vrut să mă critice verbal, însă privirea ei a fost cruntă. Moralitatea ei este peste limitele unui om. Pur și simplu, nu poate face rău și nu vrea să vadă că alții o fac.
     Dar eu nu sunt la fel de pură ca și ea. Sărutul de azi-noapte, a fost o greșeală imensă, pentru amândoi. Căldura dinăuntrul meu, dorința copleșitoare, faptul că mă gândesc la el acum mai mult decât în orice altă zi sunt lucruri fatale. Însă, pot să recunosc doar față de mine, că nu regret că mi-am permis să-l simt din nou. Conștientă de logodnica lui și de faptul că pot provoca doar rău, egoismul meu iese la suprafață și admite că Arthur este păcatul meu.
Cu toate acestea, mi-am impus categoric restricții față de Arthur, ceea ce trebuia făcut încă de la întâlnirea din aeroport. Darămite după ce am aflat că iubește și pe altcineva.
Sunetul scos de telefonul lăsat în dormitor indica primirea unui mesaj. Nu m-am grăbit să văd cine mă căuta. M-am pus în mișcare și am dat drumul robinetului. Două valuri de apă rece aruncate pe față au fost suficiente cât să-mi dea impulsul unei zile noi. Mi-am șters doar palmele pe unul din prosoapele lăsate pe suport și am verificat telefonul.

"Cu siguranță ai nevoie de un mic-dejun și o cafea. Te aștept cu ele în 30 de minute, la Panther? " B x

     Instant colțurile gurii mi s-au ridicat și am tastat fără să mă gândesc.

     "Sper că mai știi cum îmi beau cafeaua. Ne vedem. xx"

În adolescență, dacă ne întâlneam dimineața, Blake avea în mâna cafeaua cu lapte, 2 de zahăr și puțină scorțișoară pentru mine. Uneori mai adăuga și un corn cu unt lângă. Cred că de aceea mi-a intrat în grații încă de pe atunci. Oferea atenție lucrurilor mici și îmi arăta asta oricând putea.
    Mi-am dat seama că timpul impus de Blake se scurgea rapid și am depus eforturi să am o ținută potrivită zilei de astăzi. Pantalonii galben pastelat și maioul roz pal, lipite de formele mele erau pentru Blake iar sacoul adăugat ulterior era pentru ședința firmei de mai târziu. Am retușat buclele lăsate pe umeri și conturul rujului roșu înainte să ies în grabă pe ușă.
Casa era pustie, doar câteva persoane din personal ce făceau ordine în camera de zi și hol. Am salutat în grabă și am ieșit în fața casei, unde mă aștepta mașina, pe care tata a lăsat-o la dispoziția mea și șoferul sprijinit de capotă, care nu era același ca în zilele trecute. M-am oprit din mers și am analizat priveliștea câteva secunde. Un tip cu pielea de culoarea cafelei, atletic și destul de musculos, cu ochii ciocolatii și strălucitori, ce mă analizau la rândul lor. Are părul negru și scurt, un maxilar proeminent și buze cărnoase.
    Când și-a dezvelit dinții albi subtil și a pornit spre portiera din spate, m-am pus în mișcare și am urcat în mașină fără a îi mai arunca vreo privire. Nu se compara cu celălalt șofer șters și monoton. Acesta trimitea fiori de plăcere doar privindu-te.

- Unde mergem astăzi? mi se adresează, uitându-se la mine în oglinda retrovizoare.

- La Panther.
    Aveam capul întors spre geam și am raspuns cât de cast am putut, deși îmi trezise interesul.
    A pornit fără niciun alt comentariu. Nu a mai existat nicio altă privire din partea lui pe parcursul drumului, eu mai trăgând cu ochiul în oglindă. Când mi-am dat seama că mai avem câteva străzi până la cafenea, am vrut să clarific situația.