Premier amour

4."Domnul Bass"

   Corpul parcă mi-a împietrit.
Fulcanelli mă privește zâmbind cu mâinile împreunate în față. Nu îi înțeleg reacția. Are un rânjet superior, ironic. Nu pot decât să mă întreb dacă el știa că voi fi aici. Începem să ne apropiem de biroul îngust.

- Domnilor, ea este fiica mea cea mare, Daiana. Tocmai s-a întors din Italia și va învăța sub ochii noștri.

Nu doar tata vorbește cu mândrie, însă și cei prezenți mă privesc cu zâmbete sincere și speranță, cu încredere. Numai Arthur se arată indiferent. Se joacă cu un pix, aruncându-mi o singură privire. Mă analizase rapid din cap până în picioare, apoi a oftat subtil. Doar dacă l-ai fi privit ai fi observat. Îmi înțeapă sufletul atitudinea sa. Cred că nu am fost niciodată conștientă de răul făcut lui sau celor din jur până acum. Îmi întorc foarte puțin capul spre Blanca. Îmi oferă cel mai fericit, dulce, sincer și semnificativ zâmbet. Micuța mea a înțeles de ce am plecat, iar acesta este un lucru de neînțeles pentru mine.

  - Draga mea, domnii fac parte din consiliul companiei. Vei avea ocazia să lucrezi împreună cu ei pe parcurs.

    Înclin capul și zâmbesc stângaci. Mă simț urmărită din toate punctele. Două dintre ele mă seacă. Cel cu păr ca și nisipul și altul cu păr asemănător castanei. Mă împungeau cu sulițe diferite. Arthur era rece, avea o privirea goală, mă privea cu un fel de dispreț. Era greu să îi descifrez starea. Iar Fulcanelli ce parea amuzat, mă urmărea profund, crescându-mi tensiunea.

    - Însă, astăzi am început parteneriatul cu Bass Inc., face o pauză și se uita spre Arthur.
Acesta se ridică imediat ce îi observă chipul tatei și se îndreaptă spre noi.

    - Domnișoară Russell, mii de scuze din partea fratelui și a tatălui meu. Nu au putut fi prezenți la primii pași ai dumneavoastră în lumea afacerilor.

    Îmi ținea mâna cuprinsă într-o strânsoare puternică. Nu atât de puternică încat să mă doară, însă destul de apăsată. După ce a rostit niște cuvinte ce nu prea au contat în clipele de față, își apropie buzele de mâna mea. Nu renunță la contactul vizual și observă nodul ce tocmai îl înghițisem. Ridică unul dintre colțurile gurii, arătându-se extrem de încântat. Nu avea de ce din perspectiva mea dar nimeni nu poate ghici ce are în capul acela superb.

    - Totuși apreciez prezența dumneavoastră, domnule... Bass, dacă am reținut bine.

     Primesc o încruntătură subtilă din partea tatălui meu și un surâs din partea Blancăi. El nici nu se încruntă, nici nu zâmbește. Păstrează o mină serioasă.

    - Aveți o memorie bună.

Știam. Știam că îl deranjează reacția mea indiferentă. Nu pot să îmi imaginez de ce s-ar aștepta să mă arăt afectată. Niciodată nu am facut-o. Nu știu de ce crede că aș face-o acum.

     - Iar domnul Marc Stone va investi în noul nostru proiect condus de tine.

Marc Stone. A apărut și un nume. Îmi place dar mă obișnuisem să îi spun Fullcaneli.

    - Ne cunoaștem deja, domnule Russell.
De ce ai spus asta, Marc? De ce nu ai tăcut?

   Îmi mijesc ochii la el încercând să îi transmit cât pot eu de clar că a spus cea mai mare prostie. Îl observ pe tata încruntându-se iar pe Blanca fiind total nedumerită. Arthur era încă lângă noi și mă fixase cu privirea. Am impresia că aștepta o explicație.

     - Într-adevăr?
    Rostește tata simțindu-i uimirea în ton. De fapt, și eu sunt tare curioasă dacă această gură spartă ar continua povestea și m-ar înjosi. Dar nu îmi permit să aflu acum.