Admiratorul secret(Niall Horan)

Capitolul 6

- Vrei să punem pariu? Pentru că, dacă ești în stare, eu sunt gata! Cu sprâncenele arcuite, trecu agale pe lângă ea și se îndreaptă spre casa scării din capătul holului.

Andreea nu făcea niciodată pariuri, pentru că nu-i plăcea să își forțeze norocul.

- Dacă ne luăm după legea statisticii probabilităților...

Dar soneria începu să sune, întrerupându-i discursul. Pentru că Niall se afla mai aproape deschise el ușa.

- Pentru domnișoara Brantner, se auzi o voce de băiat.

Ea își răsuci gâtul și îl văzu pe Niall că avea în mână un buchet de flori nu prea mare. Îl puse pe masa de marmură, si începu să scotocească printre cutele celofanului, căutând în zadar o carte de vizită.

- Cred că va trebui să dai un telefon, ca să afli de unde provine.

Nu era nevoie să dea niciun telefon. Pentru că de dimineață, când ieșise din hotel, zărise pe masa din hol un imens și minunat buchet de flori, care fusese pregătit pentru un oaspete important, care urma să sosească. În acel moment se întristă, dându-și seama că ei nu-i trimitea nimeni, niciodată, nici măcar o floare, și realiză că la întoarcere o așteaptă o casă complet goală și un weekend fără nici o perspectivă. Se hotărî să intre într-o cabină telefonică și își comandă un buchet de flori, care s-o întâmpine la întoarcere.

- A, da, se trezi ea spunând pe un ton vesel, este admiratorul meu secret, întotdeauna îmi face surprize de genul ăsta. Deși era cusută cu ață alba, minciuna îi ieșise atât de firesc, ca și cum ar fi plănuit-o cu multe zile in urmă.

- Hmm! El strămbă din nas, ca și cum l-ar fi deranjat mirosul florilor asortate:liliac, garoafe și "gura-leului", însoțite de frunze de toate formele. Știi ceva? Admiratorul ăsta al tău secret ar trebui să-și merite numele și să aibă ceva mai multă imaginație. Ea își încleștă degetele pe mânerul bătătorului de covoare. Era atât de încrezut, de nesuportat, încât ar fi meritat să-l lovească. Iar ironia lui o forță să-și apere adoratorul inexistent, pe care și-l crease.

- Presupun că un bărbat ca tine, împlinit și cu vastă experiență, s-ar descurca mult mai bine, nu?

Bărbatul se rezemă de pilastrul spiralat, din lemn de pin, și își ncrucișă brațele la piept.

- Sunt absolut convins de acest lucru. Lumina soarelui se filtra prin geamul gălbui al ferestrei și îi aurea părul blond. În reveriile ei din adolescență, el părea Făt-Frumos . Și pot să-l bat pe tipul ăsta, cu propriile arme, Andre, chiar dacă-mi leg o mână la spate.

Hei!!!! Mersi pentru cele o suta de lecturi.

Întrebare: Să mai continui cartea?

Tomlinson încheiat ❤