Perspectiva lui Niall
Peste putin timp am mers la ea in bucatarie, fiind convins ca ma aflu pe drumul cel bun.
- Uh, Oh! am exclamat, vazand ca ea carase in camera o cutie mare cu toate hainele mele. Iarta-ma ca ti-am facut mizerie.
- Tu si Zayn sunteti la fel: amandoi va tarati rufele murdare dupa voi prin toata lumea. Cred ca el se agata inca de eterna lui speranta ca, intr-o buna zi, o sa-i spal si o sa-i calc hainele.
Mi-am facut o lista in minte. Numarul unu: nu te astepta sa se ocupe de toalele tale!
-Hai, lasa-ma s-o iau eu din calea ta. M-am aplecat si am luat cutia si am pornit pe aleea din spatele casei. Am aruncat cutia in spatele masinii pe care am inchiriato. Nu e tarziu si nici a doua zi sa ma gandesc la felul in care imi voi spala maldarul de rufe murdare.
M-am intors repede in casa si am gasit-o pe Andre scotocind prin haosul creat de mine pe mesele din bucatarie.
- Am venit pe soseaua "Saizeci si unu" si m-am oprit la Randalls' sa cumpar paine, lapte, fulgi de ovaz si oua.
A ridicat intr-o mana o cutie de alune si, in cealalta, varza acra bavareza.
Cu mult timp in urma, pe cand ma aflam in Spania, m-am pilit intr-o noapte cu amotillado. Cand isi scotea ochelarii, ochii lui Andre apareau de un cafeniu le fel de seducator ca acel sherry puternic, de neuitat.
- Am senzatia ca te-ai imbarcat pe un vapor care te duce intr-o directie nedorita.
- N-am fost intr-un supermarket de ani buni si nu prea m-am simtit in apele mele asa ca m-am grabit sa iau toate lucrurile pe care le-am cumparat si sa le arunc in masina.
Am ridicat din umeri.
- Asta dupa ce-ai cheltuit o suta treizeci si noua de dolari.
- Ei, da, dar de-abia astept sa vad ce-ai sa faci cu toate chestiile astea. Sunt convinsa ca stii o gramada de retete ciudate.
Numarul doi pe lista: ea crede ca stiu sa gatesc.
- Mhmmm, am aprobat, intrebandu-ma daca voi fi in stare sa mimez gesturile elementare folosite in bucatarie. Dar de ce nu? Cat de greu poate fi? Totusi, nu sunt chiar atat de batran ca sa nu ma pot inrola voluntar in asociatia bucatarilor.
- Ce-ar fi sa renuntam la semipreparatele astea? am propus. N-ai vrea sa mancam in oras asta-seara?
Fata mea se intoarse sa isi ia sacoul
- Ultimele zile le-am petrcut in New York si am mancat carne de vita aproape la toate mesele. As prefera sa-mi schimb hainele si sa merg la Hill sa iau niste peste sau fructe de mare, ca sa le pregatim noi aici.
- Te referi la magazinul de langa dig? Ea da din cap afirmativ. M-ai bine du-te sa te schimbi si cumpar eu pestele. Pe urma gatim impreuna.
Am vazut ca ea ezita, da nu o las sa faca nici un protest.
- Ma intorc in cateva minute. Am disparut pe usa si doar zgomotul pasilor mei se auzea pe carare.
Inainte de a ma urca in masina, am cercetat cutia pe care am aruncat-o in portbagaj, descoperind, intr-un final, o pereche de pantofi vechi si foarte comozi, si un tricou mai putin mizerabil. M-am gandit ca pe fata mea o cam fixase privire pe pieptul meu gol, probabil pentru ca nu era de acord cu tinuta mea. Fie, dupa dorinta ei! Dar daca ea ar fi practicat politica fara-camasa, fara-pantofi, fara-griji, as fi facut tot posibilul sa o multumesc , pentru ca doresc ca semenii mei sa se simta bine, Dorinta ta e porunca pentru mine. Am chicotit. Daca e rezonabila bineinteles. Conducand masina pe drumul pe care am venit, am ajuns in Water Street intr-un timp record. Sosisem doar de doua zile in oras, si unul dintre primele lucruri pe care le remarcasem era ca traficul devenise mult mai agolomerat decat odinioara. Atat pe Seawall, cat si pe Strand, masinile mergeau in sir, una langa alta, si situatia era agravanta in aceea seara de turisti care venisera in weekend.
Dar toate aceste schimbari nu ma deranjau catusi de putin, pentru ca eram mult prea incitat ca ma afllam aici, ca sa ma plang dupa trecut.
I-am spus lui Andre ca acest loc era adevarata mea casa, si nu am mintit, intotdeauna am avut acest sentiment. Insa numai de curand am realizat adevarata valoare a locurilor si oamenilor pe care i-am parasit.
In momentul in care am trecut peste podul de la Galveston Bay, m-am simtit invaluit de sentimentul ca sunt intr-adevar pe drumul cel bun. Eram mai fericit, mai sigur pe mine si mai optimist, decat am fost vreodata, si asta numai datorita femeii care ma astepta in casa din Silk Stocking Historic District. La intoarcere, am condus cu viteza si mai mare.
Prin geamul din sticla groasa de la usa din spatele casei, am vazut-o pe Andre in bucatarie. Ea isi schimbase fusta dintr-un material imprimat si bluza asortata , cu o pereche de pantaloni scurti roz si un maiou alb, usor decoltat, care lasa sa se vada o mica portiune de piele, atunci cand se apleca sau se intindea. Au incepu sa imi tremure mainile.
La doisprezece ani era o fetita mohorata si caraghioasa, tot timpul cu nasul in carti, impiedicandu-se la fiecare pas. Ultima data cand am vazut-o a fost cand eu si Zay am terminat colegiul si atunci ea avea saisprezeca ani; incepuse deja sa promita, dar eu nu am fost destul de perspicace s-o apreciez.
Acum cand implinise douzeci si opt de ani, arata demential. Fruntea a inceput sa imi transpire si sa simt fiori pe sira spinarii. Mi-am strans pleoapele pentru o clipa si am incepu sa fluier usor.
Imi trebuia o vointa de supraom ca sa nu grabesc lucrurile in acest domeniu. Odata ce stiu clar ce vreau, as fi vrut sa primesc totul intr-o zi: astazi. Din nefericire, trebuie sa o conving pe Andre sa-si doreasca un viitor impreuna.
Heiii!!!!! Da puteti sa aruncati cu rosii stricate in mine ca nu am mai postat. Dar promit ca astazi ma revansez. Deci cine vrea dedicatie???
Tomlinson incheiat <3
CITEȘTI
Admiratorul secret(Niall Horan)
FanfictionDeși era prințul fermecat care-i stăpânise imaginația ei de copilă,Andreea Brantner știa că Niall Horan nu va putea fi niciodată al ei. Amintindu-și că, o tachinase întotdeauna din cauză că ea era fata cea mai deșteaptă din oraș,cum ar fi putut ac...
