Capitolul 12

36 5 0
                                    

Pespectiva Andreei.

-  Ce facem astazi?

Am tresarit la sunetul vocii lui Niall. Graba lui de dimineata si insinuarea ca am putea aveea un program comun si asta ma nelinisteste. De fapt tot ce e legat de Niall ma linisteste. Sunt ca o bila alba pentru Niall, ca nu ii cadeam in brate ca ceilalti. Am luat in  maini paharul cu suc de portocale, fixand cu privirea suprafata lichidulu, asa cum facea Madam Zora cand imi citea in frunzele de ceai. Imi zic a suta ora prezicerea ei cu strainul care are sa imi apara in cale. Aproape am izbugnit in ras atunci. Bineinteles ca nu am crezut o iota din ce a spus Zora. Asa cum cred ca nici Niall s-a intors in Gavelston pentru totdeauna. Nu ii dau mai mult de doua saptamani. Probabil dureaza putin pana cand va incepe sa-si doreasca altceva decat viata calduta de pe aceasta insula. Numai ca el el ma asigurat ca, atat cat va sta, va locui sub acoperisul meu. Vom trai impreuna. Aceste cuvinte ma fac sa tremur de un dor inabusit.

- Nu stiu ce ai de gand sa faci tu, dar eu am sa astept gradinarul ca sa tunda gazonul.

- Ai obiceiul sa tunzi iarba in fiecare sambata?

- Cineva trebuie s-o faca.

- Dar asta nu e treaba lui Zayn?

- Daca ar fi dupa fratele meu, ar creste tufisurile cat copacii si iarba ar face samanta, am rostit.

Am observat ca el nu s-a ostenit sa-si puna camasa, facand-ma sa raman cu ochii atintiti pe pieptul lui.

- Totusi daca are de gand sa traieasca aici, asta implica si niste resposabilitati, din partea lui, a spus Niall.

- Doar nu vrei sa zici ca esti de moda veche. Suntem in secolul douazeci si unu.

- Te rog frumos, e prea devreme pentru peroratii pro feministe. Pana nu-mi iau doza de cofeina nu sunt in stare sa imi mentin punctul de vedere..

- Aici va trebui sa te descurci singur, nu beau decat ceai.

- Nici nu ma surprinde, a zis ragusit. Ai fost intotdeauna altfel decat noi, muritorii de rand.

Ca si cand as avea nevoie sa sublinieze lucrul acesta. Credeam ca mi-am depasit toata frustrarile din copilarie, dar el le-a readus. Imi doresc sa fie luni, ca sa pot scapa, plecand la laborator. Numai ca munca nu reprezinta o evadare din amintirile trecutului meu. Ma gandesc la superstitiile matusii  Sadie, in legatura cu dezastrele, care vin intotdeauna in numar de trei: mai intai dilema in legaturs cu slujba, acum Niall.

- Oare ce o sa mai urmeze? mi-am soptit infiorata.

CFFFFF. Pai scuze ca e scurt da nu am inspiratie. Oricum sper ca va place si acest capitol.

App mersiii am facut 1.1K nu stiti cat inseamna pentru nimeni. Nu imi vine sa cred ca imi cititi porcaria. VA MULTUMESC. VA IUBESC!!!!

Tomlinson incheiat <3

Admiratorul  secret(Niall Horan)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum