📚Disponibilă în format fizic pe cathyamp.ro
📱Sau e-book pe Google Play Books
Rebecca Godwill nu ar fi trebuit vreodată să își bage nasul în treburile băieților mai mari.
31 Octombrie, Halloween, ziua în care inocenta, dar curioasa Becca împlinește...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
În prezent:
•Rebecca•
E 6 dimineața și nu pot să dorm. De fapt, încă de când am aflat despre mama, nu mai am liniște. Tot ce-am putut să mai găsesc a fost cenușa ei, și un bilet de la tatăl meu, sprijinit de urna albăstruie ca valurile mării.
Te aștept, acasă.
Îl aruncasem de cum îl citisem.
Nu vreau să mă întorc în orașul ăla îngrozitor. Am să trăiesc aici, cum o făcusem și până acum, doar că fără mama.
Au trecut deja câțiva ani de când ei s-au separat. Sunt conștientă și că s-a întâmplat asta pentru ca eu să cresc departe de otrava Matlock-ului, și să las totul în urmă. Tata n-ar fi renunțat în veci la parohia lui, iar mama nu s-ar fi împotrivit chemării sale, găsindu-i de fiecare dată scuze când lipsea de la cină, sau de la vreun eveniment important din viata mea, motivând totul cu „Nu te poți împotrivi chemării Domnului.", sau „Tatăl tău are un har aparte. Trebuie să-l înțelegi și să-l respecți.".
N-am înțeles niciodată chestia asta cu harul. Cum de e mai importantă decât mine, sau decat... noi?
Încerc de mult timp să nu mai fiu o persoană egoistă, pentru că lumea nu se învârte în jurul meu, cum obișnuiam să cred odată.
Oricât ți-ar displăcea asta, nu ești centrul universului, Becca.
Lumea nu se învârte în jurul tău!
Îmi răsună în minte vocea lui chiar și după atâta vreme.
O bucată de vreme am crezut chiar că tatei nu-i pasă de noi, dar părerea mi se schimba de fiecare dată când ne întâlneam la sfârșitul zilei, și-mi vorbea cu atâta blândețe despre cum și-ar dori să mai fie la vârsta mea, să mai copilărească. Nu era de parcă eu copilăream prea mult, pentru că trebuia să fiu destul de reținută datorită reputației noastre.
O fată de preot nu putea să nu învețe bine, nu putea să fumeze sau să consume alcool, nu putea să poarte fuste mai scurte de genunchi și nici să se întâlnească cu băieții prin oraș.
Acestea erau doar câteva dintre regulile nescrise ale societății ăsteia bolnăvicioase, despre care aveam să aflu mai multe, ceva mai târziu, oricât de mult tata ținuse la aparențe, și încercase să mă protejeze de rău.
Oameni reali
Oameni falși
Oameni normali
Oameni anormali
Mama însă, era diferită de el. Poate de asta i-a fost și mai ușor să plece. Mereu îi spunea tatei: „Ce pretenții ai de la mine. Nu m-ai întâlnit la biserică." și asta mă făcea mereu să mă gandesc unde s-au întâlnit mai exact, dar a rămas încă o nebuloasă povestea lor de iubire.
