Volumul 2 𓆩♡𓆪 1: Niciun trădător nu se iartă

3.2K 215 94
                                    

Atenție!Aceasta este continuarea volumul 1, pe care îl puteți găsi integral pe Google Play Books

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Atenție!
Aceasta este continuarea volumul 1, pe care îl puteți găsi integral pe Google Play Books. Aici este doar 20%, doar cateva capitole din 30. După, vă puteți întoarce aici și citi continuarea, altfel nu veți înțelege nimic. Mulțumesc!

Cu 5 ani în urmă
Rebecca 

𓆩♡𓆪

Sortit să se întâmple...

Eu nu cred în soartă. Nu vreau, pentru că dacă aș face-o, probabilitatea de a-i crede toate prostiile lui Manasseh ar fi destul de mare.

Revenind la problemele cu adevărat importante, oare Sami observase că eu și Masse avem un secret? De asta fusese atât de rece după ce ne sărutasem? Oare îmi va spune ce e cu cicatricea aceea pe spate? Am o mie de întrebări, și tocmai de asta mă târăsc, mai mult șchiopătând către poarta liceului, poate-l prind din urmă.

Sami și Saza?

Nu poate fi adevărat.

Manasseh vrea doar să mă sâcâie.

— Nu poți să pleci așa, fără să îți dea voie doamna Cherry. Plus că trebuie să semnezi condica.

— Cui îi pasă de o nenorocită de condică? Oh, am uitat. Ție! Doar ești Mr. Perfect, trag de rucsac ca de-o piatră de moară, îndreptându-mă cu cea mai mare viteză, către ieșirea liceului.

— Lasă-mă să te ajut, Masse îmi apucă de rucsac, dar eu mă smucesc.

— N-am nevoie. Ai făcut destule.

— Ce-am făcut? tonul lui se ridică brusc, și mă explodez.

— Mă șantajezi în ultimul hal, mă pui să fac tot felul de lucruri pe care în mod normal nu le-aș face, iar acum m-ai mințit despre Saza și Sami. Asta faci. Tu vrei doar să mă înnebunești, să mă faci să-mi urăsc cea mai bună prietenă și pe Sami. Vrei să rămân singură, ca tine!

— Pe cine dracu' faci tu singur? Manasseh reacționează ca și cum tocmai îl înjurasem de mamă, și mă apucă din nou de braț, dar eu îl resping.

— Lasă-mă, Masse! Du-te acasă, mă întorc iute pe călcâie, și când să ies din liceu îl văd pe Sami și Saza, purtând o conversație aparent liniștită.

Prea liniștită.

Rucsacul îmi cade din mână când îl văd cum stă degajat, cu un picior sprijinit de poarta liceului, și cu ea cu mâinile împreunate la spate, zâmbind. Îmi duc mâna la gură, simțind cum o amăreală mi se adună sub limbă.

— Ți-am spus, Masse îmi șoptește de după umăr, și îi simt respirația cum îmi gâdilă ceafa. Cum te simți, să îi vezi împreună? Cum te simți, știind că sunt singurul care are dreptate, și singurul care e de partea ta? Spune-mi exact cum te simți, Becca!

Ultimul FOCUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum